Iov
capítulo 9
verso 1
Iov a luat cuvîntul şi a zis:
verso 2
„Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
verso 3
Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n`ar putea să răspundă la unul singur.
verso 4
A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s`ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
verso 5
El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.
verso 6
Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.
verso 7
Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.
verso 8
Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
verso 9
El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
verso 10
El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
verso 11
Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.
verso 12
Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: „Ce faci?”
verso 13
Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
verso 14
Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?
verso 15
Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.
verso 16
Şi chiar dacă m`ar asculta, cînd Îl chem, tot n`aş putea crede că mi`a ascultat glasul;
verso 17
El, care mă izbeşte ca într`o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
verso 18
care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
verso 19
Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
verso 20
Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
verso 21
Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
verso 22
Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s`o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
verso 23
Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
verso 24
Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
verso 25
Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
verso 26
trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
verso 27
Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`
verso 28
sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
verso 29
Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?
verso 30
Chiar dacă m`aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
verso 31
Tu tot m`ai cufunda în mocirlă, de s`ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
verso 32
Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
verso 33
Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
verso 34
Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
verso 35
Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.
Libros
