Iov
capítulo 39
verso 1
Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
verso 2
Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
verso 3
Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
verso 4
Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
verso 5
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
verso 6
I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
verso 7
El rîde de zarva cetăţilor,
verso 8
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
verso 9
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
verso 10
Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
verso 11
Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
verso 12
Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
verso 13
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
verso 14
Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
verso 15
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
verso 16
Este aspră cu puii săi de parcă nici n`ar fi ai ei. Că s`a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
verso 17
Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
verso 18
Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
verso 19
Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
verso 20
Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
verso 21
Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
verso 22
îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
verso 23
Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
verso 24
fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n`are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
verso 25
La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
verso 26
Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
verso 27
Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
verso 28
El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
verso 29
De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
verso 30
Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.
Libros
