Iov
capítulo 4
verso 1
Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
verso 2
„Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
verso 3
De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.
verso 4
Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.
verso 5
Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
verso 6
Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?
verso 7
Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
verso 8
După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!
verso 9
Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.
verso 10
Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!
verso 11
Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
verso 12
Un cuvînt s`a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.
verso 13
În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într`un somn adînc,
verso 14
m`a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.
verso 15
Un duh a trecut pe lîngă mine… Tot părul mi s`a sbîrlit ca ariciul…
verso 16
Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
verso 17
„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?
verso 18
Dacă n`are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
verso 19
cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
verso 20
De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
verso 21
Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n`au căpătat înţelepciunea!
Libros
