Iov
capítulo 31
verso 1
Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
verso 2
Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?
verso 3
Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
verso 4
N`a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?
verso 5
Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:
verso 6
să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!
verso 7
De mi s`a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s`a lipit vreo întinăciune de mînile mele,
verso 8
atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!
verso 9
Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,
verso 10
atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s`o necinstească alţii!
verso 11
Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
verso 12
un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
verso 13
De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,
verso 14
ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?
verso 15
Cel ce m`a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?
verso 16
Dacă n`am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,
verso 17
dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
verso 18
eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;
verso 19
dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,
verso 20
fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
verso 21
dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;
verso 22
atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!
verso 23
Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
verso 24
Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;
verso 25
dacă m`am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;
verso 26
dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,
verso 27
şi dacă mi s`a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:
verso 28
şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m`aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
verso 29
Dacă m`am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,
verso 30
eu, care n`am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;
verso 31
dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s`a săturat din carnea lui?`
verso 32
Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
verso 33
dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,
verso 34
pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul…
verso 35
Oh! de aş găsi pe cineva să m`asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?
verso 36
Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s`o leg de fruntea mea ca o cunună;
verso 37
să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
verso 38
Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;
verso 39
dacă i-am mîncat roada fără s`o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:
verso 40
atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!” Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.
Libros
