Prima scrisoare a lui Pavel către Corinteni
capítulo 15
Vestea cea bună despre Cristos
verso 1
Acum fraților, vreau să vă reamintesc de Vestea Bună pe care v-am proclamat-o, pe care ați și primit-o, în care stați
verso 2
și prin care sunteți mântuiți. Dar trebuie să continuați să credeți ce v-am spus, altfel degeaba ați crezut.
verso 3
Căci vă transmit și vouă ce am primit și eu: înainte de toate, că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
verso 4
că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi;
verso 5
că i S-a arătat lui Chifa (Petru) și apoi celor doisprezece.
verso 6
Pe urmă, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată. Cei mai mulți dintre ei trăiesc și astăzi, dar unii au murit.
verso 7
După aceea, i-a apărut lui Iacov și apoi din nou tuturor apostolilor.
verso 8
La sfârșit, mi S-a arătat și mie, ca unuia care s-a născut înainte de vreme.
verso 9
Căci eu sunt cel mai puțin important dintre apostoli. Și nici măcar nu sunt demn să fiu numit apostol, căci am persecutat Biserica lui Dumnezeu.
verso 10
Dar eu sunt ceea ce sunt prin harul lui Dumnezeu. Și harul pe care mi l-a arătat, n-a fost zadarnic. Eu am lucrat mai mult decât toți ceilalți, deși nu eu am lucrat, ci harul lui Dumnezeu care era în mine.
verso 11
Deci fie că v-am predicat eu, fie că v-au predicat ei, noi toți predicăm același lucru și voi aceasta ați crezut.
Noi vom învia
verso 12
Dar dacă noi predicăm că Cristos a înviat din morți, cum au ajuns unii dintre voi să spună că nu există o înviere a morților?
verso 13
Dacă nu există învierea morților, atunci nici Cristos nu a înviat dintre cei morți.
verso 14
Și dacă Cristos nu a înviat dintre cei morți, atunci mesajul pe care-l predicăm noi este lipsit de valoare și la fel este și credința voastră.
verso 15
Noi chiar am fi considerați vinovați de mărturie mincinoasă cu privire la Dumnezeu pentru că am mărturisit înaintea lui Dumnezeu spunând că L-a înviat pe Cristos. Dacă, așa cum spun ei, morții nu învie, Dumnezeu nu L-a înviat pe Cristos.
verso 16
Dacă morții nu învie, atunci nici Cristos nu a înviat.
verso 17
Și dacă Cristos nu a înviat, credința voastră nu are nici un rost și voi sunteți încă în păcatele voastre.
verso 18
Da, iar cei care au murit în Cristos sunt pierduți pentru totdeauna.
verso 19
Dacă numai pentru această viață ne-am pus speranța în Cristos, suntem oamenii cei mai vrednici de milă.
verso 20
Dar, de fapt, Cristos a înviat dintre cei morți. El reprezintă prima roadă dintre cei ce au murit.
verso 21
Căci, tot așa cum, printr-un singur om a venit moartea, printr-unul singur a venit și învierea morților.
verso 22
Așa cum în Adam mor toți, tot așa, în Cristos, suntem aduși la viață,
verso 23
fiecare la timpul său. Mai întâi Cristos, care este prima roadă, și apoi cei ce sunt ai lui Cristos, la venirea Sa.
verso 24
Sfârșitul va veni atunci când Cristos va da Împărăția în mâna lui Dumnezeu Tatăl, după ce va distruge orice conducător, orice autoritate și orice putere.
verso 25
Cristos trebuie să domnească până când Dumnezeu Îi va supune toți dușmanii.
verso 26
Moartea va fi ultimul dușman nimicit.
verso 27
Căci „Dumnezeu I-a supus toate lucrurile.“ Acum, când Scriptura zice că „toate“ I-au fost supuse, este clar că aceasta Îl exclude pe Dumnezeu care I-a supus toate lucrurile.
verso 28
Și, atunci când toate Îi vor fi supuse, Însuși Fiul Se va supune lui Dumnezeu care I-a supus toate pentru ca Dumnezeu să domnească deplin peste toate.
verso 29
Dacă nu este așa, ce fac cei care sunt botezați pentru cei care au murit? Dacă morții nu învie, atunci de ce se mai botează oamenii aceștia pentru ei?
verso 30
De ce înfruntăm noi pericolul la fiecare ceas?
verso 31
Eu mor în fiecare zi. Acest lucru este adevărat, mă jur pe faptul că sunt mândru de voi în Cristos Isus, Domnul nostru.
verso 32
Dacă m-am luptat cu fiarele din Efes numai din motive omenești, ce am câștigat? Dacă morții nu învie, atunci: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“
verso 33
Să nu vă înșelați: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune.“
verso 34
Veniți-vă în fire, așa cum se cuvine, și nu mai păcătuiți! Unii dintre voi nu-L cunosc pe Dumnezeu. Spun aceasta spre rușinea voastră.
Ce fel de trup vom avea?
verso 35
Dar va întreba cineva: „Cum învie morții? Cu ce fel de trup se vor întoarce?“
verso 36
Cât de nesăbuiți sunteți! Ceea ce semănați nu vine la viață dacă nu „moare“ mai întâi.
verso 37
Și cu privire la ce sădiți, iată ce vă spun: ceea ce semănați în pământ, nu este trupul plantei care va crește mai târziu acolo, ci o simplă sămânță de grâu sau de altceva.
verso 38
Apoi Dumnezeu îi dă un trup anume, după voia Lui. El dă fiecărei semințe „trupul“ ei.
verso 39
Nu toate vietățile au același fel de trup. Astfel, oamenii au un fel de trup, animalele au alt fel de trup, iar peștii au și ei un alt fel de trup.
verso 40
Există trupuri cerești și trupuri pământești. Cele cerești au un fel de strălucire, pe când cele pământești au un alt fel.
verso 41
Soarele are un fel de strălucire, luna are alt fel de strălucire, stelele au alt fel de strălucire și totuși strălucirea unei stele nu se aseamănă cu a alteia.
verso 42
La fel se întâmplă și atunci când morții sunt înviați. Trupul care este semănat în pământ putrezește, dar cel care este înviat nu putrezește;
verso 43
este semănat în necinste și învie în slavă; este semănat în slăbiciune și învie în putere;
verso 44
este semănat trup material și învie trup spiritual.
Așa cum există trupuri materiale, există și trupuri spirituale.
verso 45
Și iată ce este scris în Scriptură: „Primul om, Adam, a devenit o ființă vie.“ Dar ultimul Adam a devenit un duh dătător de viață.
verso 46
Dar nu spiritualul a fost primul. Mai întâi, a venit ceea ce este material, și apoi ceea ce este spiritual.
verso 47
Primul om este pământesc. Acest al doilea om vine din ceruri.
verso 48
Toți oamenii făcuți din țărână sunt ca acel om făcut din țărână, dar oamenii cerești sunt ca Cel ceresc.
verso 49
Și așa cum am purtat imaginea omului făcut din țărână, tot așa vom purta și imaginea Celui ceresc.
verso 50
Vă spun aceasta, fraților: trupurile noastre pământești de carne și sânge nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu; iar ceea ce este pieritor nu poate moșteni ceea ce este nepieritor.
verso 51
Ascultați! Vă dezvălui un secret: nu vom muri toți, dar, într-o clipă, vom fi cu toții schimbați.
verso 52
Aceasta se va întâmpla într-o clipită, când va suna ultima trâmbiță. Căci trâmbița va suna și morții vor învia cu trupuri nepieritoare. Aceia dintre noi care vor fi atunci în viață vor fi schimbați.
verso 53
Acest trup supus putrezirii trebuie să se îmbrace cu unul care nu putrezește; și acest trup muritor trebuie să se îmbrace cu nemurirea.
verso 54
Și când acest trup care putrezește se va fi îmbrăcat cu ceea ce nu putrezește și când acest trup muritor se va fi îmbrăcat cu ceea ce este nemuritor, atunci se va împlini ce este scris în Scriptură:
„Moartea a fost înghițită de victorie.“
(Isaia 25.8)
verso 55
„Unde este victoria ta, Moarte?
Unde ți-e acul otrăvit, Moarte?“
(Osea 13.14)
verso 56
Acul otrăvit al morții este păcatul, iar puterea păcatului vine din Lege.
verso 57
Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos!
verso 58
Deci, dragii mei frați, stați tari și neclintiți! Dedicați-vă întotdeauna lucrării Domnului pentru că știți că efortul vostru pentru Domnul nu este fără roade.
Libros
