Prima scrisoare a lui Pavel către Corinteni

chapter 15


Chapters:


Vestea cea bună despre Cristos


verse #1

Acum fraților, vreau să vă reamintesc de Vestea Bună pe care v-am proclamat-o, pe care ați și primit-o, în care stați


verse #2

și prin care sunteți mântuiți. Dar trebuie să continuați să credeți ce v-am spus, altfel degeaba ați crezut.


verse #3

Căci vă transmit și vouă ce am primit și eu: înainte de toate, că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;


verse #4

că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi;


verse #5

că i S-a arătat lui Chifa (Petru) și apoi celor doisprezece.


verse #6

Pe urmă, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată. Cei mai mulți dintre ei trăiesc și astăzi, dar unii au murit.


verse #7

După aceea, i-a apărut lui Iacov și apoi din nou tuturor apostolilor.


verse #8

La sfârșit, mi S-a arătat și mie, ca unuia care s-a născut înainte de vreme.


verse #9

Căci eu sunt cel mai puțin important dintre apostoli. Și nici măcar nu sunt demn să fiu numit apostol, căci am persecutat Biserica lui Dumnezeu.


verse #10

Dar eu sunt ceea ce sunt prin harul lui Dumnezeu. Și harul pe care mi l-a arătat, n-a fost zadarnic. Eu am lucrat mai mult decât toți ceilalți, deși nu eu am lucrat, ci harul lui Dumnezeu care era în mine.


verse #11

Deci fie că v-am predicat eu, fie că v-au predicat ei, noi toți predicăm același lucru și voi aceasta ați crezut.


Noi vom învia


verse #12

Dar dacă noi predicăm că Cristos a înviat din morți, cum au ajuns unii dintre voi să spună că nu există o înviere a morților?


verse #13

Dacă nu există învierea morților, atunci nici Cristos nu a înviat dintre cei morți.


verse #14

Și dacă Cristos nu a înviat dintre cei morți, atunci mesajul pe care-l predicăm noi este lipsit de valoare și la fel este și credința voastră.


verse #15

Noi chiar am fi considerați vinovați de mărturie mincinoasă cu privire la Dumnezeu pentru că am mărturisit înaintea lui Dumnezeu spunând că L-a înviat pe Cristos. Dacă, așa cum spun ei, morții nu învie, Dumnezeu nu L-a înviat pe Cristos.


verse #16

Dacă morții nu învie, atunci nici Cristos nu a înviat.


verse #17

Și dacă Cristos nu a înviat, credința voastră nu are nici un rost și voi sunteți încă în păcatele voastre.


verse #18

Da, iar cei care au murit în Cristos sunt pierduți pentru totdeauna.


verse #19

Dacă numai pentru această viață ne-am pus speranța în Cristos, suntem oamenii cei mai vrednici de milă.


verse #20

Dar, de fapt, Cristos a înviat dintre cei morți. El reprezintă prima roadă dintre cei ce au murit.


verse #21

Căci, tot așa cum, printr-un singur om a venit moartea, printr-unul singur a venit și învierea morților.


verse #22

Așa cum în Adam mor toți, tot așa, în Cristos, suntem aduși la viață,


verse #23

fiecare la timpul său. Mai întâi Cristos, care este prima roadă, și apoi cei ce sunt ai lui Cristos, la venirea Sa.


verse #24

Sfârșitul va veni atunci când Cristos va da Împărăția în mâna lui Dumnezeu Tatăl, după ce va distruge orice conducător, orice autoritate și orice putere.


verse #25

Cristos trebuie să domnească până când Dumnezeu Îi va supune toți dușmanii.


verse #26

Moartea va fi ultimul dușman nimicit.


verse #27

Căci „Dumnezeu I-a supus toate lucrurile.“ Acum, când Scriptura zice că „toate“ I-au fost supuse, este clar că aceasta Îl exclude pe Dumnezeu care I-a supus toate lucrurile.


verse #28

Și, atunci când toate Îi vor fi supuse, Însuși Fiul Se va supune lui Dumnezeu care I-a supus toate pentru ca Dumnezeu să domnească deplin peste toate.


verse #29

Dacă nu este așa, ce fac cei care sunt botezați pentru cei care au murit? Dacă morții nu învie, atunci de ce se mai botează oamenii aceștia pentru ei?


verse #30

De ce înfruntăm noi pericolul la fiecare ceas?


verse #31

Eu mor în fiecare zi. Acest lucru este adevărat, mă jur pe faptul că sunt mândru de voi în Cristos Isus, Domnul nostru.


verse #32

Dacă m-am luptat cu fiarele din Efes numai din motive omenești, ce am câștigat? Dacă morții nu învie, atunci: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“


verse #33

Să nu vă înșelați: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune.“


verse #34

Veniți-vă în fire, așa cum se cuvine, și nu mai păcătuiți! Unii dintre voi nu-L cunosc pe Dumnezeu. Spun aceasta spre rușinea voastră.


Ce fel de trup vom avea?


verse #35

Dar va întreba cineva: „Cum învie morții? Cu ce fel de trup se vor întoarce?“


verse #36

Cât de nesăbuiți sunteți! Ceea ce semănați nu vine la viață dacă nu „moare“ mai întâi.


verse #37

Și cu privire la ce sădiți, iată ce vă spun: ceea ce semănați în pământ, nu este trupul plantei care va crește mai târziu acolo, ci o simplă sămânță de grâu sau de altceva.


verse #38

Apoi Dumnezeu îi dă un trup anume, după voia Lui. El dă fiecărei semințe „trupul“ ei.


verse #39

Nu toate vietățile au același fel de trup. Astfel, oamenii au un fel de trup, animalele au alt fel de trup, iar peștii au și ei un alt fel de trup.


verse #40

Există trupuri cerești și trupuri pământești. Cele cerești au un fel de strălucire, pe când cele pământești au un alt fel.


verse #41

Soarele are un fel de strălucire, luna are alt fel de strălucire, stelele au alt fel de strălucire și totuși strălucirea unei stele nu se aseamănă cu a alteia.


verse #42

La fel se întâmplă și atunci când morții sunt înviați. Trupul care este semănat în pământ putrezește, dar cel care este înviat nu putrezește;


verse #43

este semănat în necinste și învie în slavă; este semănat în slăbiciune și învie în putere;


verse #44

este semănat trup material și învie trup spiritual.

Așa cum există trupuri materiale, există și trupuri spirituale.


verse #45

Și iată ce este scris în Scriptură: „Primul om, Adam, a devenit o ființă vie.“ Dar ultimul Adam a devenit un duh dătător de viață.


verse #46

Dar nu spiritualul a fost primul. Mai întâi, a venit ceea ce este material, și apoi ceea ce este spiritual.


verse #47

Primul om este pământesc. Acest al doilea om vine din ceruri.


verse #48

Toți oamenii făcuți din țărână sunt ca acel om făcut din țărână, dar oamenii cerești sunt ca Cel ceresc.


verse #49

Și așa cum am purtat imaginea omului făcut din țărână, tot așa vom purta și imaginea Celui ceresc.


verse #50

Vă spun aceasta, fraților: trupurile noastre pământești de carne și sânge nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu; iar ceea ce este pieritor nu poate moșteni ceea ce este nepieritor.


verse #51

Ascultați! Vă dezvălui un secret: nu vom muri toți, dar, într-o clipă, vom fi cu toții schimbați.


verse #52

Aceasta se va întâmpla într-o clipită, când va suna ultima trâmbiță. Căci trâmbița va suna și morții vor învia cu trupuri nepieritoare. Aceia dintre noi care vor fi atunci în viață vor fi schimbați.


verse #53

Acest trup supus putrezirii trebuie să se îmbrace cu unul care nu putrezește; și acest trup muritor trebuie să se îmbrace cu nemurirea.


verse #54

Și când acest trup care putrezește se va fi îmbrăcat cu ceea ce nu putrezește și când acest trup muritor se va fi îmbrăcat cu ceea ce este nemuritor, atunci se va împlini ce este scris în Scriptură:

„Moartea a fost înghițită de victorie.“
    (Isaia 25.8)


verse #55

„Unde este victoria ta, Moarte?
Unde ți-e acul otrăvit, Moarte?“
    (Osea 13.14)


verse #56

Acul otrăvit al morții este păcatul, iar puterea păcatului vine din Lege.


verse #57

Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos!


verse #58

Deci, dragii mei frați, stați tari și neclintiți! Dedicați-vă întotdeauna lucrării Domnului pentru că știți că efortul vostru pentru Domnul nu este fără roade.

Chapters:


Books