capítulo 9
Eu sunt un om liber! Sunt un apostol! L-am văzut pe Isus, Domnul nostru! Voi sunteți lucrarea mea în Domnul!
Pentru alții, poate că nu sunt apostol, dar pentru voi sunt. Voi sunteți unii care pot dovedi că eu sunt apostol în Domnul.
Apărarea mea înaintea celor care-mi cer socoteală este aceasta:
nu avem și noi dreptul să mâncăm și să bem?
Nu avem și noi dreptul să luăm cu noi soții credincioase, așa cum fac ceilalți apostoli și frații Domnului, și Petru?
Eu și Barnaba suntem oare singurii care trebuie să muncească pentru ca să trăiască?
Slujește cineva ca soldat în armată pe cheltuiala lui? Cel ce sădește via, nu mănâncă din strugurii ei? Sau cine îngrijește o turmă de oi și nu bea din laptele oilor?
Și nu spun lucrurile acestea pentru că așa procedează oamenii, ci pentru că așa spune Legea lui Dumnezeu.
Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră.“ Dumnezeu nu este preocupat doar de animale.
Nu se referă aceste cuvinte mai degrabă la noi? Da, aceste lucruri au fost scrise pentru noi, pentru ca cel ce ară și cel ce treieră să are și să treiere cu speranța că va primi și el grâu.
Noi am semănat printre voi semințe spirituale, pentru binele vostru. Este prea mult dacă vom culege de la voi lucruri materiale?
Dacă alții au dreptul de a lua de la voi, atunci cu atât mai mult avem și noi acest drept. Dar noi nu ne-am folosit de acest drept. Am răbdat totul pentru a nu pune nici o piedică în calea Veștii Bune a lui Cristos.
Știți că cei ce lucrează în Templu primesc mâncarea de la Templu. Cei ce slujesc la altar, împart ceea ce este adus ca jertfă.
La fel, Domnul a poruncit ca cei ce proclamă Vestea Bună să-și câștige existența din aceasta.
Dar eu nu m-am folosit de aceste drepturi. Și nu vă scriu ca să mă folosesc de ele. Căci mai bine mor decât să-mi ia cineva motivul pentru care mă laud.
Dacă proclam Vestea Bună, nu am nici un motiv de laudă: sunt dator să fac lucrul acesta. De fapt, vai de mine dacă nu proclam Vestea Bună!
Dacă aș proclama Vestea Bună pentru că așa vreau eu, aș merita o răsplată. Dar mie mi-a fost încredințată această slujbă ca o datorie, și nu pentru că mi-aș fi ales-o eu.
Ce răsplată mai primesc atunci? Răsplata mea este că, atunci când proclam Vestea Bună, fac acest lucru fără plată. Astfel nu mă folosesc de dreptul de a fi plătit pentru proclamarea ei.
Eu sunt liber. Nu sunt sclavul nimănui. Totuși m-am făcut sclavul tuturor pentru a-i putea câștiga pe cât mai mulți.
Față de evrei, m-am făcut ca un evreu, pentru a-i câștiga pe evrei. Față de cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca unul care este sub Lege pentru a-i câștiga pe cei de sub Lege (cu toate că eu nu sunt sub Lege).
Față de cei fără Lege, m-am făcut ca unul care este fără Lege pentru a-i câștiga pe cei fără Lege (cu toate că eu nu sunt fără legea lui Dumnezeu, fiind supus legii lui Cristos).
Față de cei slabi, m-am făcut slab pentru a-i câștiga pe cei slabi. M-am făcut tot ce a fost nevoie pentru fiecare în parte pentru a-i putea salva pe cât mai mulți prin orice mijloace.
Fac toate acestea pentru Vestea Bună, astfel încât să beneficiez de binecuvântările ei.
Nu știți că, într-o competiție, toți concurenții aleargă în cursă dar numai unul câștigă premiul? Alergați așa încât să câștigați!
Toți concurenții se antrenează mult pentru a câștiga o coroană care se usucă, dar noi ne pregătim pentru o coroană care nu se va usca niciodată.
Deci, în ce mă privește, alerg ca unul care are un scop precis. Mă lupt ca un luptător care are un adversar, și nu ca unul care se luptă singur.
Îmi disciplinez trupul, antrenându-l astfel încât să facă ceea ce trebuie, pentru ca nu cumva, după ce i-am învățat pe alții, să fiu eu însumi descalificat.