Evanghelia după Marcu

capitolul 7


Capitole:


Legea lui Dumnezeu și tradițiile oamenilor


versetul 1

Fariseii și câțiva dintre învățătorii Legii care veniseră de la Ierusalim s-au strâns în jurul lui Isus.


versetul 2

Ei îi văzuseră pe unii dintre ucenicii lui Isus mâncând cu mâinile nespălate.


versetul 3

(Fariseii și toți ceilalți evrei nu mănâncă dacă nu și-au spălat mâinile, așa cum le cere tradiția bătrânilor.


versetul 4

Și când se întorc din piață, nu mănâncă până nu se spală. Ei mai țin și alte tradiții, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de aramă și a paturilor.)


versetul 5

Așa că fariseii și învățătorii Legii L-au întrebat: „De ce nu respectă ucenicii Tăi tradiția bătrânilor și mănâncă fără a-și spăla mâinile?“


versetul 6

Isus le-a răspuns: „Sunteți niște ipocriți! Isaia avea dreptate când a profețit despre voi, după cum este scris:

«Acest popor Mă onorează cu buzele,
    dar departe de Mine le sunt inimile.


versetul 7

Închinarea lor este lipsită de rost,
    pentru că învățătura dată de ei
        oamenilor constă în reguli făcute
        de om.»
            (Isaia 29.13)


versetul 8

Voi ați încetat să ascultați poruncile lui Dumnezeu și acum respectați tradițiile omenești.“


versetul 9

Isus le-a mai spus: „Voi ignorați poruncile lui Dumnezeu pentru a respecta propriile voastre învățături.


versetul 10

Moise a spus: «Respectă-i pe tatăl tău și pe mama ta.» și «Cel ce își vorbește de rău mama și tatăl trebuie omorât.»


versetul 11

Dar voi spuneți că dacă cineva zice tatălui și mamei sale: «Orice ți-aș putea da este pus deoparte pentru Dumnezeu»,


versetul 12

atunci acelei persoane îi este permis să nu mai facă nimic pentru tatăl său și pentru mama sa.


versetul 13

Astfel, voi, cu tradiția pe care o transmiteți poporului, anulați Cuvântul lui Dumnezeu. Și faceți multe alte lucruri asemănătoare.“


versetul 14

Isus a chemat din nou mulțimea la El și le-a spus oamenilor: „Ascultați-Mă cu toții și înțelegeți!


versetul 15

Omul nu este întinat de ceea ce intră în el, ci de ceea ce iese din el.“


versetul 16

[Cine are urechi de auzit, să audă.]


versetul 17

Apoi, Isus a lăsat mulțimea și a intrat într-o casă. Ucenicii L-au întrebat ce înseamnă această pildă.


versetul 18

Și El le-a spus: „Nici voi nu înțelegeți? Nu vedeți că nimic din ceea ce intră în om din afara lui nu-l întinează?


versetul 19

Pentru că nimic din acestea nu intră în inima lui, ci în stomac. De acolo, sunt date afară din nou.“ (Vorbind astfel, Isus a dat de înțeles că se poate mânca orice fel de mâncare.)


versetul 20

Isus le-a spus: „Ceea ce iese din om îl întinează.


versetul 21

Pentru că din interiorul omului, din inima lui, ies gândurile rele, păcatele sexuale, furturile, crimele,


versetul 22

adulterul, lăcomia, răutatea, înșelătoria, indecența, invidia, bârfa, aroganța și nebunia.


versetul 23

Toate aceste lucruri rele vin din interior și îl întinează pe om.“


Isus ajută o femeie neevreică


versetul 24

Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului. El a intrat într-o casă și dorea să nu se știe că este acolo. Dar Isus nu putea sta ascuns.


versetul 25

De fapt, o femeie a cărei fată era posedată de un duh rău, a auzit imediat vorbindu-se despre Isus. Ea s-a dus la El și a căzut la picioarele Lui.


versetul 26

Femeia era o grecoaică de origine siro-feniciană. Ea L-a implorat pe Isus să scoată demonul din fata ei.


versetul 27

Isus i-a spus: „Mai întâi, trebuie să se sature copiii, pentru că nu este bine să iei pâinea copilului și s-o arunci la câini.“


versetul 28

Dar ea I-a răspuns: „Doamne, dar chiar și câinii care stau sub masă mănâncă firimiturile care cad de la masa copiilor.“


versetul 29

Atunci Isus i-a spus: „Pentru acest răspuns poți să te duci liniștită acasă. Demonul a ieșit din fiica ta.“


versetul 30

Femeia s-a dus acasă și și-a găsit fata stând pe pat. Demonul ieșise din ea.


Isus vindecă un surd


versetul 31

Isus a plecat din ținutul Tirului către Marea Galileii, trecând prin ținutul Sidonului și prin Decapole.


versetul 32

Acolo, I-a fost adus un surd care nici nu prea putea vorbi. Cei ce l-au adus L-au rugat pe Isus să-Și pună mâinile peste el.


versetul 33

Isus l-a luat deoparte de mulțime și a atins urechile acelui om. Apoi, a scuipat și i-a atins limba.


versetul 34

Isus a privit către cer, a suspinat și i-a spus: „Efata!“ (ceea ce înseamnă „Deschide-te!“).


versetul 35

Imediat urechile omului s-au deschis, limba i-a fost dezlegată și a început să vorbească.


versetul 36

Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate. Dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât mai mult vorbeau ei despre El.


versetul 37

Oamenii erau foarte uimiți și ziceau: „Tot ce a făcut El, a făcut bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească.“

Capitole:


Cărți