capitolul 20
În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când era încă întuneric, Maria Magdalena s-a dus la mormânt și a văzut că piatra de la intrarea în mormânt fusese dată la o parte.
Atunci a alergat și s-a dus la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care îl iubea Isus și le-a spus: „L-au luat pe Domnul nostru din mormânt și nu știm unde L-au pus!“
Așa că Petru și celălalt ucenic au plecat și mergeau către mormânt.
Cei doi alergau împreună, doar că celălalt ucenic alerga mai repede ca Petru și a ajuns primul la mormânt.
S-a aplecat și a văzut fâșiile de pânză pe jos, însă nu a intrat înăuntru.
Simon Petru, care îl urma, a ajuns și a intrat în mormânt. A văzut fâșiile de pânză de pe jos
și ștergarul în care fusese învelit capul lui Isus, care nu era cu fâșiile de pânză, ci împăturit într-un loc separat.
Apoi celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut.
(Până în acel moment, ei încă nu înțeleseseră din Scriptură că El trebuia să învie dintre cei morți.)
Apoi ucenicii s-au întors acasă.
Maria stătea afară lângă mormânt și plângea. Plângând, ea s-a aplecat să privească în mormânt.
Și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb stând acolo, unul la cap și celălalt la picioare, în locul unde fusese pus trupul lui Isus.
Și i-au zis: „Femeie dragă, de ce plângi?“
Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.“
Când a spus aceasta, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând acolo, cu toate că ea nu știa că este Isus.
Isus i-a zis: „Femeie dragă, de ce plângi? Pe cine cauți?“
Crezând că este grădinarul, Maria I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și-L voi lua eu.“
Isus i-a zis: „Maria!“
Ea s-a întors și I-a zis în aramaică: Rabuni! (care înseamnă: „Învățătorule“).
Și Isus i-a zis: „Nu Mă ține, căci nu M-am dus încă la Tatăl. Însă du-te la frații Mei și spune-le: «Mă duc la Tatăl Meu și al vostru, la Dumnezeul Meu și al vostru.»“
Maria Magdalena s-a dus și le-a dat de veste ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul!“, și le-a spus ce îi zisese Isus.
În seara aceleiași zile, prima zi a săptămânii, ușile locului unde se aflau ucenicii erau încuiate de frica iudeilor. Isus a venit și a stat în mijlocul lor, zicându-le: „Pacea fie cu voi!“
După ce a spus aceste cuvinte, le-a arătat mâinile și coasta Lui. Ucenicii erau bucuroși să-L vadă pe Domnul.
„Pacea fie cu voi!“, le-a zis din nou Isus. „Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.“
După ce a vorbit astfel, a suflat peste ei și le-a zis: „Primiți Sfântul Duh!
Celor cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate. Celor cărora nu le veți ierta păcatele, nu le vor fi iertate.“
Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, zis Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus.
„L-am văzut pe Domnul!“, îi ziceau ceilalți ucenici. Însă el le-a zis: „Dacă nu voi vedea semnele cuielor în mâinile Lui și dacă nu-mi voi pune degetul pe semnele cuielor și mâna pe coasta Lui, nu voi crede!“
O săptămână mai târziu, ucenicii Săi erau din nou în casă și era și Toma cu ei. Isus a venit (chiar dacă ușile erau încuiate) și a stat în mijlocul lor, zicând: „Pacea fie cu voi!“
Apoi i-a zis lui Toma: „Pune-ți degetul aici și uită-te la mâinile Mele! Întinde-ți mâna și pune-o pe coasta Mea! Nu te mai îndoi, ci crede!“
„Domnul meu și Dumnezeul meu!“, I-a răspuns Toma.
Isus i-a zis: „Crezi pentru că M-ai văzut? Fericiți sunt cei ce cred fără să vadă.“
Isus a mai făcut și alte semne de față cu ucenicii Săi, semne care nu sunt scrise în această carte.
Dar aceste semne au fost scrise ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu și prin credință să aveți viață în Numele Lui.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly