capitolul 12
Cu șase zile înainte de Paște, Isus S-a dus în Betania, unde locuia Lazăr, cel pe care-l înviase din morți.
Acolo I-au pregătit cina și Marta a servit la masă. Lazăr era unul dintre cei care mâncau cu El.
Apoi, Maria a luat jumătate de litru dintr-un parfum foarte scump, făcut din nard curat. L-a turnat pe picioarele lui Isus și I-a uscat picioarele cu părul ei. Casa era plină cu miros de parfum.
Unul dintre ucenicii Lui, Iuda Iscarioteanul, care urma să-L trădeze, a zis:
„De ce n-a fost vândut acest parfum pe trei sute de monede de argint care să fie date săracilor?“
(Spunea lucrul acesta nu pentru că îl interesau săracii, ci pentru că era un hoț și de vreme ce el ținea punga cu bani, lua din ce se punea în ea.)
Isus a zis: „Las-o în pace! Căci ea l-a păstrat pentru ziua aceasta - ziua pregătirii pentru înmormântarea Mea.
Pe săraci îi veți avea întotdeauna cu voi, însă pe Mine nu Mă veți avea întotdeauna.“
O mare mulțime de iudei, aflând că Isus era acolo, a venit nu numai pentru El, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care Isus îl înviase din morți.
Așa că preoții cei mai importanți au plănuit să-l omoare și pe Lazăr
pentru că din cauza lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
A doua zi, când a auzit mulțimea care se adunase la sărbătoare că Isus vine în Ierusalim,
oamenii au luat ramuri de palmieri și s-au dus să-L întâmpine, strigând:
„Laudă Ție!
Binecuvântat să fie Cel ce vine
în Numele Domnului,
Împăratul lui Israel!“
(Psalmul 118.25–26)
Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:
„Nu-ți fie teamă, cetate a Sionului!
Iată, Împăratul tău vine
călare pe un măgăruș.“
(Zaharia 9.9)
(La început, ucenicii nu au înțeles aceste lucruri, însă după ce Isus a fost slăvit și-au adus aminte că acestea au fost scrise despre El și că I se făcuseră toate aceste lucruri.)
Oamenii care fuseseră cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat dintre cei morți mărturiseau despre cele întâmplate.
De aceea ieșise mulțimea să-L întâmpine: pentru că auziseră că El era Cel ce făcuse minunea.
Fariseii ziceau între ei: „Vedeți că planul nostru este zadarnic? Iată că lumea se duce după El!“
Unii dintre cei care veniseră să se închine la sărbătoare erau greci.
Ei s-au dus la Filip, care era din Betsaida Galileii și l-au rugat: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!“ Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei.
Apoi, Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Isus.
Isus le-a răspuns: „A sosit timpul ca Fiul omului să fie slăvit.
Vă spun adevărul: dacă grăuntele de grâu nu cade pe pământ și nu moare, rămâne o singură sămânță. Însă, dacă moare, va da o recoltă bogată.
Cel ce-și iubește viața o va pierde, dar cel ce urăște viața sa în această lume o va păstra pentru viața eternă.
Dacă Îmi slujește cineva, trebuie să Mă urmeze. Și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va onora.“
„Inima Mea este tulburată și ce-aș putea spune? Să spun: «Tată, scapă-Mă de acest ceas al suferinței?» Dar tocmai pentru aceasta am venit în acest ceas.
Tată, slăvește Numele Tău!“
Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am slăvit și-l voi mai slăvi!“
Mulțimea care era acolo și auzise a început să spună că a tunat.
Alții spuneau: „I-a vorbit un înger.“
Isus a răspuns: „Glasul acesta nu s-a auzit pentru Mine, ci pentru voi.
Acum este timpul pentru judecata acestei lumi. Acum va fi aruncat afară stăpânitorul acestei lumi.
Și când voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage pe toți oamenii la Mine.“
(Spunea aceasta ca să arate ce fel de moarte urma să aibă.)
„Noi am auzit din Lege că Cristosul va rămâne pentru totdeauna, așa că de ce spui că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest «Fiu al omului?»“, a întrebat mulțimea.
Isus le-a zis: „Lumina va mai fi printre voi doar pentru scurt timp. Mergeți cât timp aveți lumina, ca să nu vă ajungă din urmă întunericul. Căci cel ce merge în întuneric nu știe unde merge.
Cât timp aveți lumina, credeți în lumină, ca să fiți ai luminii.“ După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S-a ascuns de ei.
Cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, ei tot nu credeau în El,
pentru ca să se împlinească ce fusese zis de către profetul Isaia:
„Doamne, cine a crezut mesajul nostru
și cui i-a fost arătată puterea
Domnului?“
(Isaia 53.1)
Prin urmare, nu au putut crede pentru că, așa cum a spus Isaia:
„El le-a orbit ochii
și le-a împietrit inimile,
ca să nu poată vedea cu ochii lor
și să nu poată înțelege cu inimile lor,
ca nu cumva să se întoarcă la Mine și
să-i vindec.“
(Isaia 6.10)
Isaia a spus acestea când a văzut slava lui Isus și a vorbit despre El.
Totuși mulți oameni, chiar și dintre conducători, au crezut în El. Însă din cauza fariseilor nu-și recunoșteau credința pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.
Au iubit mai mult lauda care vine de la oameni decât lauda de la Dumnezeu.
Isus a strigat: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine ci în Cel ce M-a trimis,
iar cel ce Mă vede Îl vede pe Cel ce M-a trimis.
Am venit ca lumină în lume pentru ca oricine crede în Mine să nu stea în întuneric.
Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu ascultă de ele, Eu nu-l judec, pentru că am venit să mântuiesc lumea și nu să o judec.
Cine Mă respinge și nu vrea să primească cuvintele Mele are de cine să fie judecat. Cuvântul pe care vi l-am spus îl va judeca în ziua de pe urmă.
Căci Eu nu am vorbit de la Mine Însumi, ci de la Tatăl, care M-a trimis. El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.
Eu știu că porunca Sa este viață eternă. De aceea, ce spun Eu este întocmai ce Mi-a poruncit Tatăl să spun.“
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly