capitolul 11
Era acolo un om bolnav, pe nume Lazăr, care trăia în Betania, cetatea în care locuiau Maria și sora ei, Marta.
(Maria era femeia care-L unsese pe Domnul cu parfum și-I uscase picioarele cu părul ei.) Fratele ei, Lazăr, era bolnav.
Surorile I-au trimis vorbă lui Isus, spunând: „Doamne, cel pe care îl iubești este bolnav.“
Când a auzit Isus, a spus: „Această boală nu duce la moarte, ci este spre slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să I se aducă slavă Fiului lui Dumnezeu.“
Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.
Însă, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai stat două zile în locul unde era.
După aceea, le-a spus ucenicilor: „Haideți să ne întoarcem în Iudeea!“
„Învățătorule, iudeii au încercat de curând să Te ucidă și Tu mergi din nou acolo?“, I-au spus ucenicii.
Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ore de lumină pe zi? Dacă un om merge în timpul zilei, nu se împiedică pentru că vede lumina acestei lumi.
Însă, dacă cineva merge noaptea, se împiedică pentru că nu are lumină să vadă.“
După aceste cuvinte, le-a spus: „Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar Eu Mă voi duce și îl voi trezi.“
„Doamne, dacă doarme, se va face bine“, I-au zis ucenicii.
Isus vorbise despre moartea lui Lazăr, dar ei au crezut că vorbește despre somnul obișnuit.
Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit.
Și pentru voi Mă bucur că nu am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el!“
Atunci Toma (numit și „Geamănul“) le-a zis celorlalți ucenici: „Haideți să mergem și noi, ca să murim împreună cu El!“
Isus a plecat spre Betania și când a ajuns a aflat că Lazăr era în mormânt de patru zile.
Betania era aproape de Ierusalim, cam la trei kilometri depărtare,
așa că mulți iudei veniseră să le viziteze pe Marta și pe Maria și să le mângâie pentru pierderea fratelui lor.
Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine, însă Maria a rămas acasă.
„Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!“, I-a spus Marta lui Isus.
„Însă chiar și acum știu că orice Îi vei cere lui Dumnezeu, El îți va da.“
Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“
„Știu că va învia“, a spus Marta, „la vremea învierii, în ziua de pe urmă.“
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi.
Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi aceasta?“
Ea I-a zis: „Da, Doamne! Cred că Tu ești Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume!“
Și după ce a spus Isus aceste lucruri, Marta a plecat, a chemat-o deoparte pe sora ei, Maria, și i-a zis: „Învățătorul este aici și te cheamă.“
Auzind acestea, ea s-a ridicat repede și s-a dus la El.
(Isus nu intrase încă în sat; era tot în locul unde-L întâmpinase Marta.)
Iudeii care erau cu ea în casă și o consolau, când au văzut-o pe Maria ridicându-se repede și plecând, au venit după ea crezând că se duce să plângă la mormânt.
Când Maria a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.“
Isus, văzându-i plângând, pe ea și pe iudeii care erau cu ea, a fost profund tulburat și adânc mișcat în duhul Său,
și a zis: „Unde l-ați pus?“ „Doamne, vino și vezi!“, I-au răspuns ei.
Isus plângea.
„Iată cât de mult l-a iubit pe Lazăr!“, ziceau iudeii.
Dar unii dintre ei spuneau: „Acest om, care a deschis ochii orbului, nu putea să împiedice moartea lui Lazăr?“
Isus a fost din nou mișcat adânc în Sine și S-a dus la mormânt. Era o peșteră și avea o piatră așezată la intrare.
„Dați piatra la o parte!“, a zis Isus.
Iar sora mortului, Marta, I-a zis: „Doamne, miroase deja urât, pentru că este acolo de patru zile.“
Isus i-a spus: „Nu ți-am zis Eu că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu?“
Așa că au dat piatra la o parte, iar Isus Și-a ridicat privirea și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.
Știu că întotdeauna Mă asculți, însă vorbesc astfel pentru ca mulțimea care stă împrejur să creadă că Tu M-ai trimis.“
După ce a spus acestea, a strigat: „Lazăre, vino afară!“
Mortul a ieșit afară cu mâinile și picioarele legate în fâșii de pânză. Fața îi era înfășurată cu o pânză.
Și Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!“
Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce făcuse Isus au crezut în El.
Însă unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.
Marele preot și fariseii au convocat Sinedriul și au zis: „Ce să facem? Acest om face multe minuni!
Dacă-L lăsăm să continue așa, toți vor crede în El. Iar romanii vor veni și vor distruge și Templul, și poporul nostru.“
Însă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Nimic nu știți.
Și nici nu înțelegeți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru mulți oameni, decât să fie distrus tot poporul!“
Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el însuși, ci fiindcă era mare preot în acel an, a profețit că Isus va muri pentru popor,
și nu doar pentru poporul iudeu, ci și ca să-i adune într-unul singur pe toți copiii lui Dumnezeu, care fuseseră împrăștiați.
Din ziua aceea, ei au complotat să-L omoare.
Așa că Isus nu a mai mers pe față printre iudei, ci a plecat și S-a dus într-o localitate de lângă pustie, în cetatea numită Efraim. Și a stat acolo cu ucenicii Săi.
Paștele evreiesc se apropia și mulți veneau de la țară la Ierusalim, înainte de Paște, să se pregătească prin spălări rituale pentru sărbătoare.
Îl căutau pe Isus și, stând în Templu, au început să se întrebe unii pe alții: „Ce credeți? Că nu va veni la sărbătoare?“
Marele preot și fariseii porunciseră că, dacă va ști cineva unde Se află Isus, să-i anunțe, ca să-L aresteze.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly