Iov

capitolul 3


Capitole:


versetul 1

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s`a născut.


versetul 2

A luat cuvîntul şi a zis:


versetul 3

„Blestemată să fie ziua în care m`am născut,


versetul 4

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!


versetul 5

S`o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s`o înspăimînte!


versetul 6

Noaptea aceea! S`o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!


versetul 7

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!


versetul 8

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;


versetul 9

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!


versetul 10

Căci n`a închis pîntecele care m`a zămislit, nici n`a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.


versetul 11

Dece n`am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?


versetul 12

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?


versetul 13

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m`aş odihni


versetul 14

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,


versetul 15

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.


versetul 16

Sau n`aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n`au văzut lumina!


versetul 17

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.


versetul 18

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;


versetul 19

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.


versetul 20

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,


versetul 21

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,


versetul 22

cari n`ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -


versetul 23

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?


versetul 24

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.


versetul 25

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!


versetul 26

N`am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”

Capitole:


Cărți