Iov

Capitole:

… 27 28 29 30 31 …   ⇤ ← 29 → ⇥

versetul 1

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

versetul 2

„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

versetul 3

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

versetul 4

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

versetul 5

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

versetul 6

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

versetul 7

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

versetul 8

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

versetul 9

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

versetul 10

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

versetul 11

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

versetul 12

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

versetul 13

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

versetul 14

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

versetul 15

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

versetul 16

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

versetul 17

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

versetul 18

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

versetul 19

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

versetul 20

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

versetul 21

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

versetul 22

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

versetul 23

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

versetul 24

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

versetul 25

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

Capitole:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42