Psalmii
32. zsoltár
1. vers
(Un psalm al lui David. O cîntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit!
2. vers
Ferice de omul, căruia nu -i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!
3. vers
Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4. vers
Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.
5. vers
Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
6. vers
De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s`ar vărsa ape mari, pe el nu -l vor atinge de loc.
7. vers
Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire.
8. vers
„Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s`o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
9. vers
Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere, pe cari -i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari -i legi, ca să nu se apropie de tine. -
10. vers
De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11. vers
Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
Könyvek
