Psalmii
141. zsoltár
1. vers
(Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem!
2. vers
Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!
3. vers
Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!
4. vers
Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănînc din ospeţele lor!
5. vers
Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într`una împotriva răutăţii lor.
6. vers
Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sînt plăcute.
7. vers
Cum se brăzdează şi se spintecă pămîntul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormîntului.
8. vers
De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9. vers
Păzeşte-mă de cursa pe care mi -o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!
10. vers
Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!
Könyvek
