Proverbe

Capítulos:

… 15 16 17 18 19 …   ⇤ ← 17 → ⇥

verso 1

Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -

verso 2

Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

verso 3

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

verso 4

Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -

verso 5

Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -

verso 6

Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -

verso 7

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -

verso 8

Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

verso 9

Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

verso 10

O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

verso 11

Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -

verso 12

Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

verso 13

Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -

verso 14

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

verso 15

Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

verso 16

La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n`are minte. -

verso 17

Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -

verso 18

Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -

verso 19

Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

verso 20

Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

verso 21

Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

verso 22

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -

verso 23

Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

verso 24

Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -

verso 25

Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -

verso 26

Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -

verso 27

Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -

verso 28

Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

Capítulos:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31