Proverbe

Capítulos:

… 26 27 28 29 30 31   ⇤ ← 29 → ⇥

verso 1

Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

verso 2

Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -

verso 3

Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -

verso 4

Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -

verso 5

Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -

verso 6

În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -

verso 7

Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s`o priceapă. -

verso 8

Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -

verso 9

Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -

verso 10

Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -

verso 11

Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -

verso 12

Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -

verso 13

Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,

verso 14

Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -

verso 15

Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

verso 16

Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -

verso 17

Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -

verso 18

Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -

verso 19

Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n`ascultă. -

verso 20

Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -

verso 21

Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -

verso 22

Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

verso 23

Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

verso 24

Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -

verso 25

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n`are dece să se teamă. -

verso 26

Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

verso 27

Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.

Capítulos:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31