Proverbe
17. fejezet
1. vers
Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -
2. vers
Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
3. vers
Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -
4. vers
Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -
5. vers
Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -
6. vers
Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -
7. vers
Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -
8. vers
Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -
9. vers
Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -
10. vers
O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -
11. vers
Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -
12. vers
Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -
13. vers
Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -
14. vers
Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -
15. vers
Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -
16. vers
La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n`are minte. -
17. vers
Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -
18. vers
Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -
19. vers
Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -
20. vers
Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -
21. vers
Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -
22. vers
O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -
23. vers
Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -
24. vers
Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -
25. vers
Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -
26. vers
Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -
27. vers
Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -
28. vers
Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.
Könyvek
