Luca
capítulo 18
verso 1
Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
verso 2
El le -a zis: „Într`o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
verso 3
În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.`
verso 4
Multă vreme n`a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
verso 5
totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.`
verso 6
Domnul a adăogat: ,Auziţi ce zice judecătrul nedrept?
verso 7
Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
verso 8
Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?”
verso 9
A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
verso 10
„Doi oameni s`au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
verso 11
Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: ,Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
verso 12
Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.`
verso 13
Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!`
verso 14
Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s`a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”
verso 15
I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari -i aduceau.
verso 16
Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
verso 17
Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”
verso 18
Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?”
verso 19
„Pentruce Mă numeşti bun?” i -a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
verso 20
Ştii poruncile: ,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
verso 21
„Toate aceste lucruri,” I -a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
verso 22
Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i -a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”
verso 23
Cînd a auzit el aceste cuvinte, s`a întristat de tot; căci era foarte bogat.
verso 24
Isus a văzut că s`a întristat de tot, şi a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
verso 25
Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
verso 26
Cei ce -L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mîntuit?”
verso 27
Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.”
verso 28
Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.”
verso 29
Şi Isus le -a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
verso 30
şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.”
verso 31
Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le -a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
verso 32
Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
verso 33
şi, după ce -L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
verso 34
Ei n`au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
verso 35
Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.
verso 36
Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.
verso 37
I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
verso 38
Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
verso 39
Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
verso 40
Isus S`a oprit, şi a poruncit să -l aducă la El; şi, după ce s`a apropiat, l -a întrebat:
verso 41
„Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne,” a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
verso 42
Şi Isus i -a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te -a mîntuit.”
verso 43
Numaidecît, orbul şi -a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
Libros
