Faptele Apostolilor

Chapters:

1 2 3 4 5 6 …   ⇤ ← 4 → ⇥

verse #1

În timp ce Petru și Ioan vorbeau oamenilor, câțiva preoți, șeful gărzilor de la Templu și câțiva saduchei au venit la ei.

verse #2

Ei erau supărați din cauză că, învățându-i pe oameni despre Isus, Petru și Ioan afirmau că morții vor învia.

verse #3

Atunci i-au arestat și i-au ținut în închisoare până a doua zi, căci era deja seară.

verse #4

Dar mulți dintre cei care au auzit mesajul lor au crezut și numărul credincioșilor a crescut la circa cinci mii.

verse #5

În ziua următoare, conducătorii iudei, bătrânii și învățătorii Legii s-au adunat la Ierusalim.

verse #6

Acolo se aflau și marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei care proveneau din familia marilor preoți.

verse #7

Ei i-au adus pe Petru și Ioan, i-au pus în mijlocul lor și au început să-i întrebe: „Cu ce putere și cu a cui autoritate ați vindecat acest om infirm?“

verse #8

Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducători ai poporului și bătrâni ai lui Israel!

verse #9

Ne întrebați astăzi despre binele pe care i l-am făcut acestui om infirm și cum a fost acesta vindecat.

verse #10

Voi și tot poporul Israel trebuie să știți aceasta: am făcut-o cu puterea lui Isus Cristos din Nazaret, Cel pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți. Mulțumită lui Isus acest om stă înaintea voastră pe deplin sănătos.

verse #11

Isus este

«Piatra pe care voi, zidarii, ați respins-o,
    dar care a devenit
        piatra cea mai importantă a clădirii.»
            (Psalmul 118.22)

verse #12

Isus este singurul care poate să mântuiască. Numele Lui este singura putere dată omenirii prin care putem fi mântuiți.“

verse #13

Conducătorii iudei și-au dat seama că Petru și Ioan erau oameni simpli, fără școală, dar i-au văzut vorbind cu îndrăzneală, și aceasta i-a uimit. Apoi și-au dat seama că Petru și Ioan fuseseră cu Isus.

verse #14

Și nu au putut să spună nimic pentru că omul care fusese vindecat era chiar acolo, cu ei.

verse #15

Conducătorii iudei le-au poruncit să iasă puțin afară. Apoi au vorbit între ei:

verse #16

„Ce să facem cu acești oameni? Toți locuitorii din Ierusalim știu că au făcut o mare minune, iar noi nu putem nega acest lucru.

verse #17

Putem în schimb să-i amenințăm, cerându-le să nu mai vorbească și altora despre Isus, astfel încât vestea aceasta să nu se răspândească mai departe printre oameni.“

verse #18

Conducătorii iudei i-au chemat pe apos- toli înăuntru și le-au poruncit să nu mai spună nimic și să nu mai învețe pe oameni în Numele lui Isus.

verse #19

Dar Petru și Ioan le-au răspuns: „Voi ce credeți că este drept să facem înaintea lui Dumnezeu: să ascultăm de voi sau de El?

verse #20

Căci este cu neputință să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit.“

verse #21

Conducătorii iudei nu știau cum să-i pedepsească pe apostoli, pentru că toți oamenii Îl lăudau pe Dumnezeu pentru ce se întâmplase.

verse #22

(Omul care fusese vindecat prin această minune avea mai mult de patruzeci de ani.) Așa că ei i-au amenințat din nou pe apostoli; apoi i-au lăsat să plece.

verse #23

După ce li s-a dat drumul, Petru și Ioan s-au întors la ai lor și le-au povestit tot ce le spuseseră marii preoți și conducătorii bătrâni.

verse #24

Când a auzit grupul de credincioși aceste lucruri, s-au rugat cu toții, într-un gând, lui Dumnezeu: „Stăpâne, Tu ai făcut cerul, pământul, mările și tot ce este în ele.

verse #25

Strămoșul nostru, David, slujitorul Tău, cu ajutorul Duhului Sfânt, a scris:

«Pentru ce strigă națiunile,
    și de ce fac popoarele lumii
        planuri zadarnice împotriva Mea?

verse #26

Împărații lumii s-au pregătit de luptă
    și toți conducătorii s-au unit
        împotriva Domnului
    și împotriva Cristosului Său.»
        (Psalmul 2.1–2)

verse #27

Da, aceasta s-a întâmplat când Irod și Pilat din Pont s-au unit cu neevreii și cu poporul Israel împotriva Slujitorului Tău cel sfânt, Isus, pe care Tu L-ai ales să fie Cristosul.

verse #28

Ei s-au unit ca să facă ceea ce Tu, prin puterea și voia Ta, hotărâseși mai dinainte că se va întâmpla.

verse #29

Ascultă, Doamne, acum amenințările lor și dă putere slujitorilor Tăi să proclame Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala

verse #30

în timp ce îi vindeci pe cei bolnavi și se fac semne și minuni în Numele Slujitorului Tău cel sfânt, Isus.“

verse #31

Când au terminat rugăciunea, locul unde erau adunați s-a cutremurat. Cu toții au fost umpluți cu Duhul Sfânt și proclamau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

verse #32

Toți credincioșii gândeau și simțeau la fel. Nici unul nu spunea că lucrurile sale erau doar ale lui, ci împărțeau totul între ei.

verse #33

Apostolii mărturiseau cu putere despre învierea Domnului Isus. Și Dumnezeu îi binecuvânta pe toți.

verse #34

Nimeni dintre cei credincioși nu ducea lipsă de ceva, căci cei care aveau case sau pământuri le vindeau.

verse #35

Banii obținuți astfel îi aduceau apostolilor și erau împărțiți astfel încât fiecare să aibă cele necesare.

verse #36

Unul dintre credincioși se numea Iosif, dar apostolii i-au spus Barnaba (nume care, tradus, înseamnă „fiul mângâierii“). El era levit și se născuse în Cipru.

verse #37

Iosif avea un ogor. El l-a vândut, apoi a adus banii și i-a dat apostolilor.

Chapters:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28