Evanghelia după Marcu
capítulo 6
Isus Se întoarce în cetatea Sa natală
verso 1
Isus a plecat de acolo și S-a întors în cetatea Sa natală. Ucenicii Săi au mers cu El.
verso 2
În ziua de sabat, Isus a început să-i învețe pe oameni în sinagogă, iar aceștia au rămas uimiți de ceea ce auzeau. Ei se întrebau: „De unde a învățat omul acesta tot ceea ce știe? De unde a primit această înțelepciune? Cine I-a dat-o? Și de unde are puterea de a face astfel de minuni?
verso 3
Oare nu este El doar tâmplarul, fiul Mariei? Și nu este El fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici cu noi?“ Din acest motiv le era greu să creadă în El.
verso 4
Iar Isus le-a spus: „Doar în țara lui este primit fără cinste un profet, acolo unde se află rudele și familia lui.“
verso 5
În afară de faptul că Și-a pus mâinile peste câțiva oameni bolnavi și i-a vindecat, Isus nu a mai putut face nici o altă minune în cetatea aceea.
verso 6
Și El a fost uimit de necredința lor.
Apoi Isus S-a dus prin satele apropiate să-i învețe pe oameni.
Trimiterea celor doisprezece
verso 7
Isus Și-a chemat cei doisprezece ucenici și i-a trimis doi câte doi. El le-a dat putere asupra duhurilor rele.
verso 8
Isus le-a spus să nu ia nimic pentru drum, în afară de un toiag; să nu ia pâine, să nu ia traiste și nici bani.
verso 9
Să poarte sandale și să nu aibă la ei haine de schimb.
verso 10
Și Isus le-a spus: „Dacă, atunci când intrați într-o cetate, vă opriți să stați într-o casă, să rămâneți acolo până când veți pleca din acea cetate.
verso 11
Dacă se întâmplă să nu fiți primiți într-o cetate sau dacă oamenii de acolo nu vă ascultă, plecați din acea cetate și scuturați-vă praful de pe picioare. Acesta va fi un avertisment pentru ei.“
verso 12
Ucenicii au plecat și au mers în alte locuri. Ei vorbeau cu oamenii și le spuneau să-și schimbe inima și viața.
verso 13
Ei au scos multe duhuri rele. Au uns mulți oameni bolnavi cu ulei de măsline și i-au vindecat.
Irod crede că Isus este Ioan Botezătorul
verso 14
Regele Irod a auzit ce se întâmpla, pentru că Isus ajunsese acum foarte cunoscut. Unii oameni ziceau: „Isus este Ioan Botezătorul înviat din morți și de aceea poate face aceste minuni.“
verso 15
Alții ziceau: „Isus e Ilie.“
Iar alții ziceau: „Isus este un profet asemenea celor din trecut.“
verso 16
Dar când a auzit Irod toate acestea, a spus: „Ioan, cel căruia i-am tăiat capul, a înviat.“
Cum a fost omorât Ioan Botezătorul
verso 17
Irod însuși poruncise arestarea și închiderea lui Ioan pentru a-i face pe plac soției sale, Irodiada. Irodiada fusese soția lui Filip, fratele lui Irod.
verso 18
Pentru că Ioan îi tot spunea lui Irod: „Legea nu-ți dă voie s-o ai pe soția fratelui tău!“,
verso 19
Irodiada îl ura pe Ioan și dorea să-l omoare. Dar ea nu-l putea omorî,
verso 20
deoarece Irod se temea de Ioan. Irod îl ocrotea pe Ioan, pentru că știa că acesta este un om bun și sfânt. Când îl auzea pe Ioan vorbind, rămânea uimit; și îi făcea plăcere să-l asculte.
verso 21
Dar a sosit și ziua potrivită pentru ca Irodiada să obțină moartea lui Ioan. De ziua lui, Irod a dat o masă pentru conducătorii cei mai importanți, pentru comandanții armatei și pentru oamenii bogați ai Galileii.
verso 22
Fiica Irodiadei a venit la petrecere și a dansat. Lui Irod și celor ce erau cu el le-a plăcut mult cum a dansat ea.
Irod i-a spus fetei: „Cere-mi orice dorești și eu îți voi da!“
verso 23
Irod i-a promis cu jurământ: „Îți voi da orice-mi vei cere, până la jumătate din împărăție!“
verso 24
Ea a ieșit afară la mama sa și a întrebat-o: „Ce să-i cer?“ Și Irodiada i-a răspuns: „Cere-i capul lui Ioan Botezătorul.“
verso 25
Fata s-a întors repede la rege și i-a spus: „Vreau să-mi dai, chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“
verso 26
Lui Irod i-a părut rău, dar din cauza jurământului său și din cauza celor ce stăteau la masă cu el, nu a vrut s-o refuze.
verso 27
Irod a trimis pe unul din soldații lui să-i taie capul lui Ioan și să i-l aducă. Acesta s-a dus în închisoare și i-a tăiat capul lui Ioan,
verso 28
după care l-a adus pe o farfurie. Soldatul i-a dat capul fetei, care i l-a dat mamei sale.
verso 29
Când au auzit ucenicii lui Ioan ce se întâmplase, s-au dus, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
verso 30
Ucenicii trimiși de Isus s-au întors la El și I-au povestit tot ce făcuseră.
verso 31
Apoi Isus le-a spus: „Veniți cu Mine într-un loc liniștit, unde să fim singuri și să vă odihniți puțin.“ În jurul lor erau mulți oameni și ei nici nu apucaseră să mănânce.
verso 32
Așa că au plecat singuri cu barca spre un loc liniștit.
verso 33
Însă mulți oameni i-au văzut plecând. Cei ce i-au văzut îi cunoșteau. De aceea, oameni din toate cetățile au alergat către locul spre care mergeau ei. Oamenii au ajuns acolo înaintea lor.
verso 34
Când S-a dat jos din barcă, Isus a văzut mulțimea care se adunase și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor.
verso 35
Se făcuse deja destul de târziu. Ucenicii au venit la Isus și I-au spus: „Aici este un loc izolat și este deja târziu.
verso 36
Spune oamenilor să plece, să se ducă pe la gospodăriile din împrejurimi și în satele din jur să-și cumpere ceva de mâncare.“
verso 37
Dar El le-a spus: „Dați-le voi ceva de mâncare.“
Ucenicii I-au spus: „Nu putem merge să cumpărăm destulă pâine pentru a fi hrăniți toți acești oameni! Ne-ar trebui banii câștigați într-o lună de muncă de noi toți, ca să putem cumpăra atâta pâine!“
verso 38
Atunci Isus le-a spus: „Duceți-vă și vedeți câte pâini aveți.“
După ce s-au uitat, I-au spus: „Avem cinci pâini și doi pești.“
verso 39
Apoi Isus le-a poruncit ucenicilor să le spună oamenilor să se așeze pe iarbă și să se împartă în grupuri.
verso 40
Și oamenii s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci.
verso 41
Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și, privind către cer, I-a mulțumit lui Dumnezeu și a frânt pâinile. El le-a dat ucenicilor Săi pentru ca ei să-i servească pe oameni. Isus a împărțit și cei doi pești.
verso 42
Toată lumea a mâncat și s-a săturat.
verso 43
Și s-au strâns douăsprezece coșuri cu resturi de pâine și pește.
verso 44
Bărbații care au mâncat au fost în număr de cinci mii.
Isus merge pe apă
verso 45
După aceea, Isus i-a urcat în barcă pe ucenici și i-a trimis în Betsaida, pe malul celălalt al lacului. Isus a dat drumul mulțimii
verso 46
și S-a dus pe munte să Se roage.
verso 47
Când s-a înserat, barca ucenicilor era în mijlocul mării, iar Isus stătea singur pe mal.
verso 48
Din cauza vântului care bătea împotriva lor, ucenicii se străduiau din greu să vâslească. Cândva, între ora trei noaptea și șase dimineața, Isus S-a dus la ei mergând pe mare. El S-a apropiat de ei,
verso 49
dar când L-au văzut mergând pe mare, ucenicii Lui au crezut că văd o stafie și au început să țipe.
verso 50
Cu toții Îl văzuseră și erau îngroziți. Isus le-a spus: „Curaj! Eu sunt! Să nu vă fie frică!“
verso 51
El S-a urcat la ei în barcă, iar vântul s-a potolit. Ucenicii erau uimiți
verso 52
pentru că nu înțeleseseră nici ce însemna minunea cu pâinile. Inimile le erau împietrite.
Isus vindecă mulți bolnavi
verso 53
Ei au traversat marea și au ajuns în ținutul Ghenezaretului. Acolo și-au legat barca de mal.
verso 54
Când s-au dat jos din barcă, oamenii L-au recunoscut pe Isus.
verso 55
Și au început să alerge în tot ținutul acela, ca să aducă la El oameni bolnavi.
verso 56
Isus S-a dus în satele, în cetățile și pe la fermele din acel ținut. Și oriunde ajungea, oamenii locului îi adunau pe cei bolnavi în piețe. Cu toții Îl rugau pe Isus să-i lase să atingă hainele Lui și toți cei care le atingeau erau vindecați.
Libros
