Evanghelia după Marcu

Capítulos:

1 2 3 4 5 6 …   ⇤ ← 4 → ⇥

verso 1

Isus a început din nou să-i învețe pe oameni lângă mare. În jurul Lui s-a adunat o mare mulțime, așa că El S-a urcat într-o barcă și S-a așezat în ea, iar oamenii stăteau pe malul mării.

verso 2

El i-a învățat multe lucruri folosindu-Se de pilde. Iată una din ele:

verso 3

„Ascultați! Un semănător a ieșit să semene.

verso 4

Și pe când semăna, o parte din semințe au căzut pe drum, iar păsările au venit și le-au mâncat.

verso 5

Alte semințe au căzut pe un loc stâncos, unde nu aveau prea mult pământ. Acestea au încolțit repede, pentru că pământul nu era adânc.

verso 6

Și când a răsărit soarele, au fost dogorite; și pentru că nu aveau rădăcini, s-au uscat.

verso 7

Alte semințe au căzut între spini. Spinii au crescut și le-au năpădit, și ele n-au dat roadă.

verso 8

Alte semințe au căzut pe un pământ bun, au încolțit, au crescut și au adus roadă. Unele au dat de treizeci, de șaizeci și chiar de o sută de ori mai multă roadă.“

verso 9

Apoi a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă.“

verso 10

Când era singur, cei ce erau în jurul Său cu cei doisprezece L-au întrebat care este rostul pildelor.

verso 11

Și El le-a spus: „Vouă vi s-a îngăduit să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu. Dar pentru cei de afară totul este spus în pilde,

verso 12

pentru ca:

«Ei să privească, dar să nu vadă;
    să asculte, dar să nu înțeleagă;
ca nu cumva să se întoarcă
    și să fie iertați.»“
        (Isaia 6.9–10)

verso 13

Apoi Isus le-a spus ucenicilor: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum le veți înțelege pe celelalte?

verso 14

Semănătorul este cel care seamănă cuvântul lui Dumnezeu.

verso 15

Unii oameni sunt asemenea semințelor căzute lângă drum. Cum aud învățătura lui Dumnezeu, vine Satan și ia cuvântul care a fost semănat în ei.

verso 16

Alți oameni se aseamănă cu locul stâncos. Cum aud cuvântul, îl primesc cu bucurie.

verso 17

Dar cuvântul nu prinde rădăcină în ei și nu ascultă de el decât pentru scurt timp. Când apar probleme sau când sunt persecutați din cauza cuvântului, renunță repede la credința lor.

verso 18

Alți oameni sunt ca semințele semănate printre spini. Aceștia sunt cei ce aud cuvântul,

verso 19

dar apar grijile acestei vieți, amăgirea bogățiilor și dorința de a avea tot felul de lucruri și toate acestea înăbușă cuvântul. Acești oameni nu aduc roadă.

verso 20

Alții se aseamănă cu semințele semănate pe un pământ bun. Aceștia sunt cei ce aud cuvântul, îl acceptă și aduc roadă: unii de treizeci de ori, alții de șaizeci de ori și unii chiar de o sută de ori mai mult.“

verso 21

Și El le-a spus: „Aduce oare vreunul dintre voi o lampă pentru a fi acoperită sau ascunsă sub pat? Nu este oare ea adusă pentru a lumina?

verso 22

Tot ceea ce este ascuns va fi făcut cunoscut. Fiecare secret va fi scos la lumină.

verso 23

Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“

verso 24

Apoi El le-a spus: „Gândiți-vă bine la ceea ce auziți! Cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă, și chiar vi se va da în plus.

verso 25

Celui ce are i se va da și mai mult. Și celui ce nu are, i se va lua și puținul pe care-l are.“

verso 26

Apoi Isus a spus: „Vă spun cu ce seamănă Împărăția lui Dumnezeu. Un om aruncă semințe pe pământ.

verso 27

Fie că doarme, fie că este treaz, noapte și zi, sămânța încolțește și crește, fără ca omul să știe cum.

verso 28

De la sine, pământul produce grâul: la început, apare un fir; apoi, un spic; după aceea, apar și boabele de grâu pe spic.

verso 29

Când s-a copt grâul, omul intră cu secera în el, pentru că a venit timpul secerișului.“

verso 30

Apoi Isus a spus: „Cum vom spune că arată Împărăția lui Dumnezeu? Sau prin ce pildă o vom explica?

verso 31

Ea este ca o sămânță de muștar care, atunci când este semănată în pământ, este cea mai mică dintre semințe.

verso 32

După ce este semănată, ea crește și devine una dintre cele mai mari plante din grădinile noastre. Ea are ramuri mari la umbra cărora își fac cuiburi păsările cerului.“

verso 33

Isus i-a învățat folosind multe pilde ca acestea. El le-a spus lucrurile pe care le puteau ei înțelege.

verso 34

El nu le-a spus nimic fără să folosească pilde, dar când rămânea singur cu ucenicii Săi, le explica totul.

verso 35

În seara aceleiași zile, Isus le-a spus: „Haideți să trecem de partea cealaltă a mării.“

verso 36

Isus și ucenicii Săi au lăsat mulțimea acolo. Ucenicii s-au urcat și ei în barca în care era El. Acolo mai erau și alte bărci care L-au urmat.

verso 37

Un vânt puternic s-a abătut asupra mării, iar valurile loveau atât de tare barca, încât aproape că au umplut-o cu apă.

verso 38

Isus era în partea din spate a bărcii și dormea cu capul sprijinit pe o pernă. Ucenicii L-au sculat și I-au spus: „Învățătorule, nu vezi că ne scufundăm?“

verso 39

Isus S-a sculat, a certat vântul și a spus mării: „Liniște! Liniștește-te!“ Vântul s-a oprit și marea s-a liniștit de tot.

verso 40

Apoi Isus le-a spus: „De ce vă este frică? Nici acum nu aveți credință?“

verso 41

Ucenicilor le era foarte frică și își spuneau între ei: „Ce fel de om este Acesta? Chiar și marea și vântul Îl ascultă!“

Capítulos:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16