Faptele apostolilor
capítulo 5
verso 1
Dar un om, numit Anania, a vîndut o moşioară, cu nevastă-sa Safira,
verso 2
şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus -o la picioarele apostolilor.
verso 3
Petru i -a zis: „Anania, pentruce ţi -a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
verso 4
Dacă n`o vindeai, nu rămînea ea a ta? Şi, după ce ai vîndut -o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s`a putut naşte un astfel de gînd în inima ta? N`ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
verso 5
Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi -a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi ceice ascultau aceste lucruri.
verso 6
Flăcăii s`au sculat, l`au învelit, l-au scos afară, şi l-au îngropat.
verso 7
Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întîmplase.
verso 8
Petru i -a zis: „Spune-mi, cu atît aţi vîndut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atîta.”
verso 9
Atunci Petru i -a zis: „Cum de v`aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celorce au îngropat pe bărbatul tău, sînt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.”
verso 10
Ea a căzut îndată la picioarele lui, şi şi -a dat sufletul. Cînd au intrat flăcăii, au găsit -o moartă; au scos -o afară, şi au îngropat -o lîngă bărbatul ei.
verso 11
O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
verso 12
Prin mînile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon,
verso 13
şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.
verso 14
Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;
verso 15
pînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
verso 16
Mulţimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
verso 17
Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s`au sculat plini de pizmă,
verso 18
au pus mînile pe apostoli, şi i-au aruncat în temniţa de obşte.
verso 19
Dar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i -a scos afară, şi le -a zis:
verso 20
„Duceţi-vă, staţi în Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.”
verso 21
Cînd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineaţă în Templu, şi au început să înveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neaşteptate, au adunat Soborul şi pe toată bătrînimea fiilor lui Israel, şi au trimes la temniţă să aducă pe apostoli.
verso 22
Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S`au întors şi au spus astfel:
verso 23
„Temniţa am găsit -o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stînd în picioare la uşi; dar, cînd am deschis, n`am găsit pe nimeni înlăuntru.”
verso 24
Cînd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi, şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întîmplări.
verso 25
Cineva a venit şi le -a spus: „Iată că oamenii, pe cari i-aţi băgat în temniţă, stau în Templu, şi învaţă pe norod.”
verso 26
Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.
verso 27
După ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Şi marele preot i -a întrebat astfel:
verso 28
„Nu v`am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sîngele acelui om.”
verso 29
Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni!
verso 30
Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorît, atîrnîndu -L pe lemn.
verso 31
Pe acest Isus, Dumnezeu L -a înălţat cu puterea Lui, şi L -a făcut Domn şi Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
verso 32
Noi sîntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfînt, pe care L -a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
verso 33
Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să -i omoare.
verso 34
Dar un Fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s`a sculat în picioare în Sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.
verso 35
Apoi le -a zis: „Bărbaţi Israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gînd să faceţi oamenilor acestora.
verso 36
Căci nu de mult s`a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s`au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorît, şi toţi cei ce îl urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.
verso 37
După el s`a ivit Iuda Galileanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a perit şi el, şi toţi cei ce -l urmaseră, au fost risipiţi.
verso 38
Şi acum, eu vă spun: ,Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi -i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este dela oameni, se va nimici;
verso 39
dar dacă este dela Dumnezeu, n`o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.”
verso 40
Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să -i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus, şi le-au dat drumul.
verso 41
Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.
verso 42
Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
Libros
