Faptele apostolilor
capítulo 14
verso 1
În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor, şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de Iudei şi de Greci au crezut.
verso 2
Dar Iudeii cari n`au crezut, au întărîtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor.
verso 3
Totuş au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvîntul privitor la harul Său, şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mînile lor.
verso 4
Mulţimea din cetate s`a desbinat: unii erau cu Iudeii, alţii cu apostolii.
verso 5
Neamurile şi Iudeii, în învoire cu mai marii lor, s`au pus în mişcare, că să -i batjocorească şi să -i ucidă cu pietre.
verso 6
Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta, şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe, şi în ţinutul de primprejur.
verso 7
Şi au propovăduit Evanghelia acolo.
verso 8
În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.
verso 9
El şedea jos şi asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s`a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,
verso 10
a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Şi el s`a sculat dintr`o săritură, şi a început să umble.
verso 11
La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul, şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s`au pogorît la noi în chip omenesc.”
verso 12
Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentrucă mînuia cuvîntul.
verso 13
Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor, şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
verso 14
Apostolii Barnaba şi Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, şi au strigat:
verso 15
„Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi sîntem oameni de aceeaş fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi dela aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele.
verso 16
El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,
verso 17
măcar că, drept vorbind, nu s`a lăsat fără mărturie, întrucît v`a făcut bine, v`a trimes ploi din cer, şi timpuri roditoare, v`a dat hrană din belşug, şi v`a umplut inimile de bucurie.”
verso 18
Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.
verso 19
Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte Iudei, cari au aţîţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au tîrît afară din cetate, crezînd că a murit.
verso 20
Cînd l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s`a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
verso 21
După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s`au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,
verso 22
întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
verso 23
Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s`au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mîna Domnului, în care crezuseră.
verso 24
Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
verso 25
au vestit Cuvîntul în Perga, şi s`au pogorît la Atalia.
verso 26
De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea, pe care o săvîrşiseră.
verso 27
După venirea lor, au adunat Biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.
verso 28
Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.
Libros
