Apocalipsa

chapter 6


Chapters:


verse #1

Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele şapte peceţi, m`am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”


verse #2

M`am uitat, şi iată că s`a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s`a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.


verse #3

Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: „Vino şi vezi.”


verse #4

Şi s`a arătat un alt cal, un cal roş. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s`a dat o sabie mare.


verse #5

Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: „Vino şi vezi!” M`am uitat, şi iată că s`a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă.


verse #6

Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grîu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!”


verse #7

Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: „Vino şi vezi!”


verse #8

M`am uitat, şi iată că s`a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s`a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pămîntului.


verse #9

Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră.


verse #10

Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?”


verse #11

Fiecăruia din ei i s`a dat o haină albă, şi li s`a spus să se mai odihnească puţină vreme, pînă se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, cari aveau să fie omorîţi ca şi ei.


verse #12

Cînd a rupt Mielul pecetea a şasea, m`am uitat, şi iată că s`a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele s`a făcut negru ca un sac de păr, luna s`a făcut toată ca sîngele,


verse #13

şi stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic.


verse #14

Cerul s`a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s`au mutat din locurile lor.


verse #15

Împăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s`au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor.


verse #16

Şi ziceau munţilor şi stîncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului;


verse #17

căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Chapters:


Books