Apocalipsa

chapter 12


Chapters:


verse #1

În cer s`a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.


verse #2

Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.


verse #3

În cer s`a mai arătat un alt semn: iată, s`a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.


verse #4

Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămînt. Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentruca să -i mănînce copilul, cînd îl va naşte.


verse #5

Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.


verse #6

Şi femeia a fugit în pustie, într`un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile.


verse #7

Şi în cer s`a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s`au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s`au luptat şi ei,


verse #8

dar n`au putut birui; şi locul lor nu li s`a mai găsit în cer.


verse #9

Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.


verse #10

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.


verse #11

Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînăla moarte.


verse #12

De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi cari locuiţi în ceruri! Vai de voi, pămînt şi mare! Căci diavolul s`a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.


verse #13

Cînd s`a văzut balaurul aruncat pe pămînt, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.


verse #14

Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui.


verse #15

Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un rîu, după femeie, ca s`o ia rîul.


verse #16

Dar pămîntul a dat ajutor femeii. Pămîntul şi -a deschis gura, şi a înghiţit rîul, pe care -l aruncase balaurul din gură.


verse #17

Şi balaurul, mîniat pe femeie, s`a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Chapters:


Books