capitolul 4
Dragilor, să nu credeți în orice duh, ci puneți la încercare acele duhuri să vedeți dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că mulți profeți falși au ieșit în lume.
Iată cum putem cunoaște Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit pe pământ în trup este de la Dumnezeu.
Și orice duh care nu-L recunoaște pe Isus, nu este de la Dumnezeu. Acesta este duhul lui Anticrist, despre care ați auzit că vine și care este deja în lume.
Copii, voi sunteți ai lui Dumnezeu. I-ați învins pe profeții falși, pentru că Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume.
Ei sunt ai lumii, prin urmare ceea ce spun ei este din lume și lumea îi ascultă.
Însă noi suntem ai lui Dumnezeu. Iar cel care-L cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă. Cel care nu este al lui Dumnezeu nu ne ascultă. Așa recunoaștem Duhul adevărului și duhul amăgirii.
Dragilor, să ne iubim unii pe alții. Căci dragostea vine de la Dumnezeu și oricine iubește a devenit copilul lui Dumnezeu și-L cunoaște pe Dumnezeu.
Cine nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.
Iată cum Și-a arătat Dumnezeu dragostea pentru noi: El L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, pentru ca noi să avem viață prin El.
Aceasta este dragostea adevărată: nu faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci faptul că El ne-a iubit pe noi, trimițându-L pe Fiul Său ca jertfă prin care păcatele noastre sunt iertate.
Dragilor, dacă așa ne-a iubit Dumnezeu, atunci trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.
Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dar dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu trăiește în noi, iar dragostea Sa este deplină în noi.
Iată cum știm că trăim în Dumnezeu și că Dumnezeu trăiește în noi: prin aceea că ne-a dat Duhul Său.
Noi am văzut și suntem martori că Tatăl L-a trimis pe Fiul să fie Mântuitorul lumii.
Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el și el rămâne în Dumnezeu.
Astfel, noi am cunoscut și ne-am pus încrederea în dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu este dragoste. Cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el.
Astfel este făcută desăvârșită în noi dragostea, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății. Avem această îndrăzneală pentru că trăim în aceas- tă lume așa cum trăiește El.
În dragoste nu este frică. Dimpotrivă, dragostea desăvârșită alungă frica. Pedeapsa este cea care aduce frica, și cine se teme nu a ajuns la o dragoste desăvârșită.
Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi.
Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“ și își urăște fratele, este un mincinos; pentru că cine nu-și iubește fratele, pe care îl vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu-L vede!
Aceasta este porunca pe care o avem de la Dumnezeu: cine-L iubește pe Dumnezeu trebuie să-l iubească și pe fratele său.