capítulo 4
Dumnezeu, prin îndurarea Lui, ne-a încredințat o slujbă. De aceea noi nu cădem de oboseală și nu renunțăm la aceasta.
Dimpotrivă, noi am respins căile ascunse și rușinoase; nu înșelăm și nu deformăm Cuvântul lui Dumnezeu. Punând înainte adevărul, ne recomandăm fiecărei conștiințe omenești înaintea lui Dumnezeu.
Dacă Vestea Bună pe care o proclamăm este acoperită de un văl, este acoperită doar pentru cei ce se află pe drumul care duce la distrugere.
Dumnezeul acestei lumi a întunecat mințile acestor necredincioși pentru ca ei să nu vadă lumina Veștii Bune despre slava lui Cristos. El este imaginea lui Dumnezeu.
Noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Cristos Isus ca Domn; cât despre noi, suntem slujitorii voștri pentru Isus.
Căci Dumnezeu, care a spus: „Lumina va lumina din întuneric“, este Cel ce ne-a luminat inimile. El ne-a dat lumina care este cunoașterea slavei lui Dumnezeu, slavă care se vede pe fața lui Isus Cristos.
Noi păstrăm această comoară în niște vase de lut pentru a arăta că această putere uimitoare este de la Dumnezeu și nu de la noi.
Suntem apăsați din toate părțile, dar nu suntem zdrobiți; suntem dezorientați, dar nu aduși la disperare;
suntem persecutați, dar nu abandonați; aruncați la pământ, dar nu distruși.
Noi purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus pentru ca și viața lui Isus să fie arătată clar în trupul nostru.
Noi, care suntem vii, suntem dați morții întotdeauna pentru Isus, pentru ca viața lui Isus să fie arătată clar în trupurile noastre muritoare.
Deci în noi lucrează moartea, pe când în voi lucrează viața.
Este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit.“ Având același duh de credință, și noi credem și de aceea vorbim.
Căci știm că Cel ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi cu Isus și ne va pune să stăm împreună cu voi, în prezența Lui.
Toate acestea sunt făcute pentru voi pentru ca, așa cum harul lui Dumnezeu sporește ajungând la tot mai mulți oameni, tot așa să se înmulțească și mulțumirile prin care I se aduce slavă lui Dumnezeu.
De aceea noi nu cădem de oboseală. Chiar dacă trupurile noastre se prăbușesc, omul interior se înnoiește în fiecare zi.
Necazul nostru ușor și trecător ne aduce o slavă eternă. Și aceasta este cu mult mai mare decât necazul.
Noi nu ne gândim la ceea ce se vede, ci la ceea ce nu se vede. Căci ceea ce se vede este trecător, pe când ceea ce nu se vede este etern.