Ioan
capítulo 11
verso 1
Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. -
verso 2
Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I -a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. -
verso 3
Surorile au trimes la Isus să -i spună: „Doamne, iată că acela pe care -l iubeşti, este bolnav.”
verso 4
Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
verso 5
Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.
verso 6
Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
verso 7
şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudea.”
verso 8
„Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?”
verso 9
Isus a răspuns: „Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentrucă vede lumina lumii acesteia;
verso 10
dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentrucă n`are lumina în el.”
verso 11
După aceste vorbe, le -a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să -l trezesc din somn.”
verso 12
Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
verso 13
Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
verso 14
Atunci Isus le -a spus pe faţă: „Lazăr a murit.”
verso 15
„Şi mă bucur că n`am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
verso 16
Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”
verso 17
Cînd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormînt.
verso 18
Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
verso 19
Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mîngîie pentru moartea fratelui lor.
verso 20
Cînd a auzit Marta că vine Isus, I -a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
verso 21
Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n`ar fi murit fratele meu!
verso 22
Dar şi acum, ştiu că orice vei cere dela Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.”
verso 23
Isus i -a zis: „Fratele tău va învia.”
verso 24
„Ştiu”, I -a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
verso 25
Isus i -a zis: „Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
verso 26
Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
verso 27
„Da, Doamne,” I -a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
verso 28
Dupăce a spus aceste vorbe, s`a dus şi a chemat în taină pe soru-sa Maria, şi i -a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
verso 29
Maria, cum a auzit, s`a sculat iute, şi s`a dus la El.
verso 30
Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta.
verso 31
Iudeii, cari erau cu Maria în casă şi o mîngîiau, cînd au văzut -o sculîndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.”
verso 32
Maria, cînd a ajuns unde era Isus, şi L -a văzut, s`a aruncat la picioarele Lui, şi I -a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n`ar fi murit fratele meu.”
verso 33
Isus, cînd a văzut -o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S`a înfiorat în duhul Lui, şi S`a tulburat.
verso 34
Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne,” I-au răspuns ei, „vino şi vezi.”
verso 36
Atunci Iudeii au zis: „Iată cît îl iubea de mult!”
verso 37
Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
verso 38
Isus S`a înfiorat din nou în Sine, şi S`a dus la mormînt. Mormîntul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.
verso 39
„Daţi piatra la o parte,” a zis Isus. Marta, sora mortului, I -a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
verso 40
Isus i -a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
verso 41
Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: „Tată, Îţi mulţămesc că M`ai ascultat.
verso 42
Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M`ai trimes.”
verso 43
Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
verso 44
Şi mortul a ieşit cu mînile şi picioarele legate cu făşii de pînză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le -a zis: „Deslegaţi -l, şi lăsaţi -l să meargă.”
verso 45
Mulţi din Iudeii, cari veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
verso 46
Dar unii din ei s`au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.
verso 47
Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
verso 48
Dacă -L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”
verso 49
Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le -a zis: „Voi nu ştiţi nimic;
verso 50
oare nu vă gîndiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”
verso 51
Dar lucrul acesta nu l -a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.
verso 52
Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într`un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
verso 53
Din ziua aceea, au hotărît să -L omoare.
verso 54
De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lîngă pustie, într`o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
verso 55
Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s`au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.
verso 56
Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N`are să vină la praznic?”
verso 57
Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să -L prindă. Maria Îi toarnă mir pe picioare.
Libros
