2. Samuel
capítulo 22
verso 1
David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.
verso 2
El a zis: „Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
verso 3
Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea… care mă mîntuieşte, turnul…… meu cel înalt şi scăparea… mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.
verso 4
Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.
verso 5
Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;
verso 6
legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
verso 7
În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
verso 8
Atunci pămîntul s`a cutremurat şi s`a clătinat, temeliile cerului s`au mişcat şi s`au zguduit, pentrucă El Se mîniase.
verso 9
Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
verso 10
A plecat cerurile, şi S`a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.
verso 11
Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;
verso 12
era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
verso 13
Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.
verso 14
Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;
verso 15
a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.
verso 16
Fundul mării s`a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
verso 17
El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m`a apucat, m`a scos din apele cele mari;
verso 18
m`a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.
verso 19
Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
verso 20
El m`a scos la loc larg. El m`a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.
verso 21
Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;
verso 22
căci am păzit căile Domnului, nu m`am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
verso 23
Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m`am depărtat dela legile Lui.
verso 24
Am fost fără vină înaintea Lui, m`am păzit de fărădelegea mea.
verso 25
De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.
verso 26
Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
verso 27
cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
verso 28
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.
verso 29
Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.
verso 30
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
verso 31
Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
verso 32
Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
verso 33
Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă….
verso 34
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
verso 35
Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
verso 36
Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
verso 37
Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
verso 38
Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
verso 39
Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.
verso 40
Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.
verso 41
Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.
verso 42
Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
verso 43
Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
verso 44
Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor… pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.
verso 45
Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.
verso 46
Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.
verso 47
Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
verso 48
Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
verso 49
şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
verso 50
De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.
verso 51
El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei… lui, pentru totdeauna.”
Libros
