1. Împăraţi
capítulo 2
verso 1
David se apropia de clipa morţii, şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicînd:
verso 2
„Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te, şi fii om!
verso 3
Păzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblînd în căile Lui, şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărîrile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbuteşti în tot ce vei face şi ori încotro te vei întoarce,
verso 4
şi pentruca Domnul să împlinească următoarele cuvinte pe cari le -a rostit pentru mine: ,Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblînd cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.`
verso 5
Ştii ce mi -a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I -a omorît; a vărsat în timp de pace sînge de război, şi a pus sîngele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare.
verso 6
Fă după înţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare în pace în locuinţa morţilor.
verso 7
Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, şi ei să mănînce la masă cu tine; căci tot aşa s`au purtat şi ei cu mine, ieşindu-mi înainte, cînd fugeam de fratele tău Absalom.
verso 8
Iată că ai lîngă tine pe Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua cînd mă duceam la Mahanaim. Dar s`a pogorît înaintea mea la Iordan, şi i-am jurat pe Domnul, zicînd: ,Nu te voi omorî cu sabia.`
verso 9
Acum, tu să nu -l laşi nepedepsit; căci eşti un om înţelept, şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să -i pogori perii albi însîngeraţi în locuinţa morţilor.”
verso 10
David a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David.
verso 11
Vremea cît a împărăţit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit şapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei de ani.
verso 12
Solomon a şezut pe scaunul de domnie al tatălui său David, şi împărăţia lui s`a întărit foarte mult.
verso 13
Adonia, fiul Haghitei, s`a dus la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Ea i -a zis: „Vii cu gînduri pacinice?” El a răspuns: „Da.”
verso 14
Şi a adăugat: „Am să-ţi spun o vorbă.” Ea a zis: „Vorbeşte!”
verso 15
Şi el a zis: „Ştii că împărăţia era a mea, şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împăraţia s`a întors, şi a căzut fratelui meu, pentrucă Domnul i -a dat -o.
verso 16
Acum îţi cer un lucru: nu-ţi întoarce faţa!” Ea i -a răspuns: „Vorbeşte!”
verso 17
Şi el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon-căci nu se poate să nu te asculte-să-mi dea de nevastă pe Abişag, Sunamita.”
verso 18
Bat-Şeba a zis: „Bine! voi vorbi împăratului pentru tine.”
verso 19
Bat-Şeba s`a dus la împăratul Solomon, să -i vorbească pentru Adonia. Împăratul s`a sculat s`o întîmpine, s`a închinat înaintea ei, şi a şezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului, şi ea a şezut la dreapta lui.
verso 20
Apoi a zis: „Am să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!” Şi împăratul i -a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.”
verso 21
Ea a zis: „Abişag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.”
verso 22
Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentruce ceri numai pe Abişag, Sunamita, pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el-căci este fratele meu mai mare decît mine-pentru el, pentru preotul Abiatar, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.”
verso 23
Atunci împăratul a jurat pe Domnul, zicînd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu -l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea!
verso 24
Acum, viu este Domnul, care m`a întărit şi m`a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David, şi care mi -a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va muri Adonia!”
verso 25
Şi împăratul Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l -a lovit; şi Adonia a murit.
verso 26
Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentrucă ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David, şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu.
verso 27
Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească cuvîntul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.
verso 28
Vestea aceasta a ajuns pînă la Ioab, care luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului, şi s`a apucat de coarnele altarului.
verso 29
Au dat de ştire împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că este la altar. Şi Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicîndu -i: „Du-te şi loveşte -l!”
verso 30
Benaia a ajuns la cortului Domnului, şi a zis lui Ioab: „Ieşi! căci aşa porunceşte împăratul.” Dar el a răspuns: „Nu! vreau să mor aici.” Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicînd: „Aşa a vorbit Ioab, şi aşa mi -a răspuns”.
verso 31
Împăratul a zis lui Benaia: „Fă cum a zis, loveşte -l, şi îngroapă -l; şi ia astfel de peste mine şi de peste casa tatălui meu sîngele pe care l -a vărsat Ioab fără temei.
verso 32
Domnul va face ca sîngele lui să cadă asupra capului lui, pentrucă a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decît el, şi i -a ucis cu sabia, fără să fi ştiut tatăl meu David: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda.
verso 33
Sîngele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna; dar David, sămînţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie, să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.”
verso 34
Benaia, fiul lui Iehoiada, s`a suit, a lovit pe Ioab, şi l -a omorît. El a fost îngropat în casa lui, în pustie.
verso 35
Împăratul a pus în fruntea oştirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar a pus pe preotul Ţadoc.
verso 36
Împăratul a chemat pe Şimei, şi i -a zis: „Zideşte-ţi o casă la Ierusalim: să locuieşti în ea, şi să nu ieşi din ea ca să te duci într`o parte sau alta.
verso 37
Să ştii bine că în ziua cînd vei ieşi şi vei trece pîrîul Chedron, vei muri. Atunci sîngele tău va cădea asupra capului tău.
verso 38
Şimei a răspuns împăratului: „Bine! robul tău va face cum spune domnul meu, împăratul.” Şi Şimei a locuit multă vreme la Ierusalim.
verso 39
După trei ani, s`a întîmplat că doi slujitori ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de ştire lui Şimei, zicînd: „Iată că slujitorii tăi sînt la Gat.”
verso 40
Şimei s`a sculat, a pus şaua pe măgar, şi s`a dus la Gat la Achiş, să-şi caute slujitorii. Şimei s`a dus, şi şi -a adus înapoi slujitorii din Gat.
verso 41
Au dat de veste lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat, şi că s`a întors.
verso 42
Împăratul a chemat pe Şimei, şi i -a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul, şi nu ţi-am spus eu hotărît: ,Să ştii că vei muri în ziua cînd vei ieşi să te duci într`o parte sau alta?` Şi nu mi-ai răspuns tu: ,Bine! am înţeles?`
verso 43
Pentru ce atunci n`ai ascultat de jurămîntul Domnului şi de porunca pe care ţi -o dădusem?”
verso 44
Şi împăratul a zis lui Şimei: „Ştii înlăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău.
verso 45
Dar împăratul Solomon va fi binecuvîntat, şi scaunul de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.”
verso 46
Şi împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei; şi Şimei a murit. Astfel, împărăţia s`a întărit în mînile lui Solomon.
Libros
