Judecătorii

chapter 21


Chapters:


verse #1

Bărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zicînd: „Niciunul din noi să nu-şi dea fata după un Beniamit”.


verse #2

Poporul a venit la Betel, şi a stat înaintea lui Dumnezeu pînă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrămi,


verse #3

şi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentruce s`a întîmplat aşa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?”


verse #4

A doua zi, poporul s`a sculat disdedimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire.


verse #5

Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s`a suit la adunare înaintea Domnului?” Căci făcuseră un jurămînt mare împotriva oricui nu s`ar sui la Domnul la Miţpa, şi ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea.”


verse #6

Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.


verse #7

Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?”


verse #8

Ei au zis deci: „Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa?” Şi nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare.


verse #9

Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.


verse #10

Atunci adunarea a trimes împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dîndu-le porunca aceasta: „Duceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.


verse #11

Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvîrşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat”.


verse #12

Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, cari nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului”.


verse #13

Toată adunarea a trimes soli să vorbească fiilor lui Beniamin cari erau la stînca Rimon, şi să le vestească pacea.


verse #14

În timpul acela Beniamiţii s`au întors şi li s`au dat de neveste acelea pe cari le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.


verse #15

Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel.


verse #16

Bătrînii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?”


verse #17

Şi au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.


verse #18

Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd: „Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!”


verse #19

Şi au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miază-zi de Lebona.”


verse #20

Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceţi-vă şi staţi la pîndă în vii.


verse #21

Uitaţi-vă, şi cînd veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin.


verse #22

Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plîngă la noi, le vom spune: „Daţi-ni-le nouă, căci n`am luat cîte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci, aţi fi vinovaţi.


verse #23

Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe cari le-au răpit; apoi au plecat şi s`au întors în moştenirea lor; au zidit iarăş, cetăţile, şi au locuit acolo.


verse #24

Şi în acelaş timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminţia lui şi în familia lui, şi s`a întors fiecare în moştenirea lui.


verse #25

Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce -i plăcea

Chapters:


Books