chapter 4
Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan.
Însă Isus nu boteza El însuş, ci ucenicii Lui.
Atunci a părăsit Iudea, şi S`a întors în Galilea.
Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care -l dăduse Iacov fiului său Iosif.
Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al şaselea.
A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i -a zis Isus.
Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării.
Femeia Samariteancă I -a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?” -Iudeii, în adevăr, n`au legături cu Samaritenii.
-Drept răspuns, Isus i -a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: ,Dă-Mi să beau!` tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
„Doamne”, I -a zis femeia, „n`ai cu ce să scoţi apă, şi fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?
Eşti Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne -a dat fîntîna aceasta, şi a băut din ea el însuş şi feciorii lui şi vitele lui?”
Isus i -a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete.
Dar oricui va bea din apa, pe care i -o voi da Eu, în veac nu -i va fi sete; ba încă apa, pe care i -o voi da Eu, se va preface în el într`un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa vecinică.”
„Doamne”, I -a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pînă aici să scot.”
„Du-te”, i -a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici”.
Femeia I -a răspuns: „N`am bărbat.” Isus i -a zis: „Bine ai zis că n`ai bărbat.
Pentrucă cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care -l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
„Doamne”, I -a zis femeia, „văd că eşti prooroc.
Părinţii noştri s`au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
„Femeie”, i -a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei.
Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
„Ştiu”, i -a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
Isus i -a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.”
Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuş nici unul nu I -a zis: „Ce căuţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”
Atunci femeia şi -a lăsat găleata, s`a dus în cetate, şi a zis oamenilor:
„Veniţi de vedeţi un om, care mi -a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”
Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.
În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănîncă!”
Dar El le -a zis: „Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n`o cunoaşteţi.”
Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I -a adus cineva să mănînce?”
Isus le -a zis: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M`a trimes, şi să împlinesc lucrarea Lui.
Nu ziceţi voi că mai sînt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş.
Cine seceră, primeşte o plată, şi strînge roadă pentru viaţa vecinică; pentruca şi cel ce samănă şi celce seceră să se bucure în acelaş timp.
Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: ,Unul samănă, iar altul seceră`.
Eu v`am trimes să seceraţi acolo unde nu voi v`aţi ostenit; alţii s`au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi -a spus tot ce am făcut.”
Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii.”
După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.
Căci El însuş spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.
Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.
Isus S`a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.
Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s`a dus la El, şi L -a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
Isus i -a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”
Slujbaşul împărătesc I -a zis: „Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu.”
„Du-te”, i -a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum.
Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
El i -a întrebat de ceasul în care a început să -i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”
Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.
Acesta este iarăş al doilea semn, făcut de Isus, după ce S`a întors din Iudea în Galilea.
The software aims to connect everyone with the text of the Bible on a quickly accessible, customisable interface.
The name refers to both connectivity and speed…
“Let every man be swift to hear, slow to speak, and slow to anger!”
With love, Tom Károly