Exodul

chapter 20


Chapters:


verse #1

Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:


verse #2

„Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te -a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.


verse #3

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.


verse #4

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul.


verse #5

Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,


verse #6

şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.


verse #7

Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.


verse #8

Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s`o sfinţeşti.


verse #9

Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.


verse #10

Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.


verse #11

Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S`a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit -o.


verse #12

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău.


verse #13

Să nu ucizi.


verse #14

Să nu preacurveşti.


verse #15

Să nu furi.


verse #16

Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.


verse #17

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.


verse #18

Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare.


verse #19

Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”


verse #20

Moise a zis poporului: „Nu vă spăimîntaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.”


verse #21

Poporul stătea în depărtare; iar Moise s`a apropiat de norul în care era Dumnezeu.


verse #22

Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ,Aţi văzut că v`am vorbit din ceruri.


verse #23

Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să -i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.


verse #24

Să-Mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţămire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvînta.


verse #25

Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu -l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pîngări.


verse #26

Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.”

Chapters:


Books