Ioan
6. fejezet
1. vers
După aceea, Isus S`a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
2. vers
O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.
3. vers
Isus S`a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
4. vers
Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
5. vers
Isus Şi -a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceştia?”
6. vers
Spunea lucrul acesta ca să -l încerce, pentrucă ştia ce are de gînd să facă.
7. vers
Filip i -a răspuns: „Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei (Greceşte: dinari.), n`ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”
8. vers
Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I -a zis:
9. vers
„Este aici un băieţel, care are cinci pîni de orz şi doi peşti; dar ce sînt acestea la atîţia?”
10. vers
Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11. vers
Isus a luat pînile, a mulţămit lui Dumnezeu, le -a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celorce şedeau jos; de asemenea, le -a dat şi din peşti cît au voit.
12. vers
Dupăce s`au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strîngeţi fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
13. vers
Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toţi.
14. vers
Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume.”
15. vers
Isus, fiindcă ştia că au de gînd să vină să -L ia cu sila ca să -L facă împărat, S`a dus iarăş la munte, numai El singur. Isus umblă pe mare.
16. vers
Cînd s`a înserat, ucenicii Lui s`au coborît la marginea mării.
17. vers
S`au suit într`o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
18. vers
Sufla un vînt puternic şi marea era întărîtată.
19. vers
După ce au vîslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s`au înfricoşat.
20. vers
Dar Isus le -a zis: „Eu sînt, nu vă temeţi!”
21. vers
Voiau deci să -L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22. vers
Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23. vers
A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pînea, dupăce Domnul mulţămise lui Dumnezeu.
24. vers
Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s`au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s`au dus la Capernaum să caute pe Isus.
25. vers
Cînd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, cînd ai venit aici?”
26. vers
Drept răspuns, Isus le -a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentrucă aţi văzut semne, ci pentrucă aţi mîncat din pînile acelea, şi v`aţi săturat.
27. vers
Lucraţi nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viaţa vecinică, şi pe care v`o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuş Dumnezeu, pe el L -a însemnat cu pecetea Lui.”
28. vers
Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvîrşim lucrările lui Dumnezeu?”
29. vers
Isus le -a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L -a trimes El.”
30. vers
„Ce semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să -l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31. vers
Părinţii noştri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: ,Le -a dat să mănînce pîne din cer.”
32. vers
Isus le -a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v`a dat pînea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîne din cer;
33. vers
căci Pînea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”.
34. vers
„Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pîne.”
35. vers
Isus le -a zis: „Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
36. vers
Dar v`am spus că M`aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
37. vers
Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu -l voi izgoni afară:
38. vers
căci M`am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M`a trimes.
39. vers
Şi voia Celuice M`a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi -a dat El, ci să -l înviez în ziua de apoi.
40. vers
Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
41. vers
Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese: „Eu sînt pînea care s`a pogorît din cer.”
42. vers
Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ,Eu M`am pogorît din cer?”
43. vers
Isus le -a răspuns: „Nu cîrtiţi între voi.
44. vers
Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu -l atrage Tatăl, care M`a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45. vers
În prooroci este scris: ,Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.` Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.
46. vers
Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine dela Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47. vers
Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa vecinică.
49. vers
Părinţii voştri au mîncat mană în pustie, şi au murit.
50. vers
Pînea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănînce din ea, şi să nu moară.
51. vers
Eu sînt Pînea vie, care s`a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac; şi pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”
52. vers
La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să -l mîncăm?”
53. vers
Isus le -a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n`aveţi viaţa în voi înşivă.
54. vers
Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55. vers
Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sîngele Meu este cu adevărat o băutură.
56. vers
Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, rămîne în Mine, şi Eu rămîn în el.
57. vers
După cum Tatăl, care este viu, M`a trimes pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
58. vers
Astfel este pînea, care s`a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat -o părinţii voştri, şi totuş au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.”
59. vers
Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, cînd învăţa pe oameni în Capernaum.
60. vers
Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s`o sufere?”
61. vers
Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le -a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62. vers
Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…
63. vers
Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă.
64. vers
Dar sînt unii din voi cari nu cred.” Căci Isus ştia dela început cine erau ceice nu cred, şi cine era celce avea să -L vîndă.
65. vers
Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v`am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i -a fost dat de Tatăl Meu.”
66. vers
Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s`au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.
67. vers
Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”
68. vers
„Doamne”, I -a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii vecinice.
69. vers
Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.”
70. vers
Isus le -a răspuns: „Nu v`am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac.”
71. vers
Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să -L vîndă: el, unul din cei doisprezece.
Könyvek
