Geneza
8. fejezet
1. vers
Dumnezeu Şi -a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele cari erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, şi apele s`au potolit.
2. vers
Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.
3. vers
Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se, şi, după o sutăcincizeci de zile, apele s`au micşorat.
4. vers
În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s`a oprit pe munţii Ararat.
5. vers
Apele au mers scăzînd pînă în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi a lunii, s`au văzut vîrfurile munţilor.
6. vers
După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.
7. vers
A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă cînd au secat apele de pe pămînt.
8. vers
A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămîntului.
9. vers
Dar porumbelul n`a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s`a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pămîntului. Noe a întins mîna, l -a luat, şi l -a băgat la el în corabie.
10. vers
A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăş a dat drumul porumbelului din corabie.
11. vers
Porumbelul s`a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
12. vers
A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s`a mai întors la el.
13. vers
În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s`a uitat, şi iată că faţa pămîntului se uscase.
14. vers
În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.
15. vers
Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i -a zis:
16. vers
„Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
17. vers
Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul cari sînt cu tine, atît păsările cît şi vitele şi toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt: să mişune pe pămînt, să crească şi să se înmulţească pe pămînt.”
18. vers
Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi.
19. vers
Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămînt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
20. vers
Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.
21. vers
Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pămîntul, din pricina omului, pentrucă întocmirile gîndurilor din inima omului sînt rele din tinereţa lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
22. vers
Cît va fi pămîntul, nu va înceta sămănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”
Könyvek
