1. Samuel
25. fejezet
1. vers
Samuel a murit. Tot Israelul s`a adunat şi l -a plîns, şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci David s`a sculat şi s`a pogorît în pustia… Paran.
2. vers
În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre, şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.
3. vers
Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.
4. vers
David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde oile.
5. vers
A trimes la el zece tineri, cărora le -a zis: „Suiţi-vă la Carmel, şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi -l de sănătate în numele meu,
6. vers
şi să -i vorbiţi aşa: ,Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.
7. vers
Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît, şi nu li s`a luat nimic în tot timpul cît au fost la Carmel.
8. vers
Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într`o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.”
9. vers
Cînd au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.
10. vers
Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sînt mulţi slujitori cari fug de la stăpîni.
11. vers
Şi să-mi iau eu pînea, apa, şi vitele mele, pe cari le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni cari sînt de nu ştiu unde?”
12. vers
Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s`au întors, şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.
13. vers
Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia”! Şi fiecare şi -a încins sabia. David şi -a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s`au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri.
14. vers
Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimes din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, şi el s`a purtat rău cu ei.
15. vers
Şi totuş oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărît, şi nu ni s`a luat nimic, în tot timpul cît am fost cu ei în cîmp.
16. vers
Ne-au fost zid şi zi şi noapte, în tot timpul cît am fost cu ei, la păscutul turmelor.
17. vers
Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpînului nostru, şi a întregei lui case este hotărîtă, şi el este aşa de rău încît nimeni nu îndrăzneşte să -i vorbească.
18. vers
Abigail a luat îndată două sute de pîni, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grîu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le -a pus pe măgari,
19. vers
şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi -o înaintea mea, şi eu voi veni după voi. N`a spus nimic bărbatului ei Nabal.
20. vers
Ea a încălecat pe un măgar, a pogorît muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i -a întîlnit. -
21. vers
David zisese: ,În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s`a luat nimic din tot ce are, căci mi -a întors rău pentru bine.
22. vers
Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească… din tot ce este al lui Nabal!”
23. vers
Cînd a zărit Abigail pe David, s`a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pămînt înaintea lui David, şi s`a închinat pînă la pămînt.
24. vers
Apoi, aruncîndu-se la picioarele lui, a zis: „Eu sînt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.
25. vers
Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n`am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu.
26. vers
Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te -a oprit să verşi sînge şi să te ajuţi cu mîna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!
27. vers
Primeşte darul acesta pe care -l aduce roaba ta domnului meu, şi să se împartă oamenilor cari merg după domnul meu.
28. vers
Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate… în tine.
29. vers
Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.
30. vers
Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l -a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,
31. vers
atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu -l va durea inima că a vărsat sînge degeaba şi că s`a răzbunat singur. Şi cînd va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.”
32. vers
David a zis Abigailei: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te -a trimes astăzi înaintea mea!
33. vers
Binecuvîntată să fie judecata ta, şi binecuvîntată să fii tu, că m`ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, şi mi-ai oprit mîna!
34. vers
Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m`a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n`ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîne.”
35. vers
Şi David a luat din mîna Abigailei ce -i adusese, şi i -a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.”
36. vers
Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i -a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei.
37. vers
Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i -a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s`a făcut ca o piatră.
38. vers
Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.
39. vers
David a aflat că murise Nabal, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, că mi -a apărat pricina în ocara pe care mi -a făcut -o Nabal, şi a împedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.” David a trimes vorba Abigailei că vrea s`o ia de nevastă.
40. vers
Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne -a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.”
41. vers
Ea s`a sculat, s`a aruncat cu faţa la pămînt, şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.”
42. vers
Şi îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i -a fost nevastă.
43. vers
David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amîndouă au fost nevestele lui.
44. vers
Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.
Könyvek
